Nu pleca, rămâi!

Miloaga, tăcere grăitoare, lăsat în pielea goală.

Miloaga o cunoaștem și îi facem față, dar nu și dacă lăsăm în pielea goală.

Tăcerea grăitoare din ochi o cunoaștem.

Lăsăm în pielea goală, teoretic vorbind, avem mai mult decât o idee.

Oare despre ce oi fi vorbind?

Ei bine, pot spune că de miercuri am zis că trebuie să las Măicuței și lui Misha ceea ce este al lor, ultimile chichițe care mi-au rămas pe umeri după perioada în care mi-au lăsat întreaga lor muncă pe umeri. S-a simțit povara pe umeri în plus însă nu am cârtit deloc, ci mi-am văzut de treaba mea.

Ei bine, miercuri am zis că duminică sunt doritoare de a fi ușurată de ultimele rămășițe a ceea ce este munca de o viață a părinților mei, dar te pui cu nebunii?

Vreo 3 zile am zis că a venit momentul să ne reintram în normal dar ai cu cine te înțelege? Vă spun eu că nu prea.

Și uite așa, de pe la 6 dimineața, trezită de la 4, până pe la 12 juma lumea s-a ținut de capul meu că nu dorește a ne reîntoarce la de unde am preluat.

Vorba care a pus capac la toate a fost „unde mergi tu, mergem și noi!”

Aici intervin miloaga din ochii tuturor, tăcerea Măicuței și dacă nu cedez după 3 zile de rugăminți, am toată încrederea că îi las pe ai mei în pielea goală fără oameni, iar eu mă văd cu prea mulți pe cap fără a avea nevoie de atâția.

Așadar, după 3 zile și vreo 8 ore juma de muncă, cu încă 2 zile care ar fi însemnat weekendul aflat la orizont, constat că nu am cale de întoarcere și trebuie să cedez.

Așadar Măicuța și Misha vor trebui să se acomodeze cu ideea mult prea bine împământenita că Nadia lor lasă urme bine înfipte pe unde trece și că orice i-ai face sau impune, nu prea are timp de odihnă. Lasă amprente în sufletul și inimile tuturora-isi vede de treabă, înțelege pe toată lumea, nu comentează nicio situație.

I se mai urcă piticii din cap și pe creier, dar lumea nu înțelege chiar dacă vede. Vorba ceea, ni se pare, nu?

Una peste alta, se pare că mai am de tras o idee în condițiile în care știu că la întoarcerea din „concediu” alor mei au mai fost situații de genul acesta-unii nu s-au arătat deranjați de întoarcerea Măicuței și a lui Misha, alții s-au obișnuit când cu unii când cu alții, iar cea de-a treia categorie au zis că le este mai bine pe mâna subsemnatei.

Să zicem că mergem pe varianta puțin ocolitoare.

Ce va urma? Nu știu, însă sunt conștientă că bate vântul schimbării. Bună pentru unii, nasoală pentru alții?