Anul acesta am ratat Noaptea Muzeelor nu din motive de somn, ci din motive de tură la muncă. Sinceră să fiu, nu cred că aş fi ştiut ce să vizitez.
Cum luna aceasta am nimerit zilele pare la tura, am reuşit să îmi ofer un pui de somn printre picături-de la 12 noaptea facebook abia dacă a tăcut o clipă, iar de la răsăritul soarelui a început să vocalizeze şi telefonul. Nu că mi-ar fi părut rău că am putut alunga somnul până am ajuns în patul meu de acasă.
Ajunsă în colţişorul meu, am decis să bag un pui de somn ca apoi să mă retrag în linişte. Nu am fost judecată de cei apropiaţi mie pentru că am decis aşa şi nu atlfel. Nu ar fi prima oară când cineva din „grupul vesel” preferă o clipă de linişte în loc de o ieşeală sau o adunare la o prăjitură, bomboană sau un fursec.
Pe de altă parte, poate părea un pic ciudat ca o tânără de vârsta mea să nu bântuie prin baruri, cluburi sau discoteci-am băgat un năsuc, de curiozitate şi vă spun sincer că nu mi-a plăcut ceea ce am găsit.
Prefer, vă spun sincer, să fie ceva în linişte fără a-mi deranja vecinii.
Mă simt puţin ciudat că am trecut pragul a 30 de ani, dar nu fac caz din acest lucru şi nici nu fac pe melancolica nostalgică-este doar o stare de spirit şi atât.
The lonlinest people are the kindest. The saddest people have the brightest smile. The most damaged peopleare the wisest.
All because they donot wish to see anyone else suffer as they do.
Umbre in Amurg 