Moștenire


„Nadja, 

Mărturisesc că sunt profund uimit de acuratețea cu care ai reușit să traduci hieroglifele interioare și exterioare ale Piramidei în care ai văzut lumina zilei în condițiile în care nu aveai cunoștințele necesare pentru munca de Sissif la care te-ai înhămat.

Am aflat acest lucru de la Păun pe care l-am împrumutat de la sora ta, Dally.

Tot el a fost cel care mi-a spus că nici cei 4 ani de studenție în cadru „Șaguna” nu te-au ajutat prea mult, însă doamna profesor care ti-a îndrumat pașii în acești ani are numai cuvinte de laudă în ceea ce te privește, în timp ce lucrările tale sunt de referință, iar prezența ta sporadica la cursuri sunt o adevărată bucurie pentru actualii studenți.

Un al treilea motiv pentru care aș dori să te cunosc este unul dintre Medjaii noștri, un străin intre noi, dar demn de încredere și care s-a adaptat la mediul și modul nostru de viață, dar pe care  fost sa-l cât pe ce să îl pierdem în luna noiembrie a anului trecut, spre finalul lunii. 

Îți spun despre acesta pentru că el este cel care ne-a spus despre această Piramidă atât de diferită și atât de departe de suratele ei din Egipt.

În altă ordine de idei, am fost cazați in Grădina Egipteană unde ne este mai de acasă, am primit un tur complet al Curții și am avut ocazia să îi cunoaștem pe cei care au rămas acasă asteptandu-va.

Nu mi-a fost dat să vad o familie atât de numeroasa, frumoasă și unită!

La fel de impresionat am fost să îți aflam povestea de viață, cât și rezultatele muncii tale. De altfel, toți cei cu care am făcut cunoștință,  au numai vorbe de laudă despre tine.

În încheiere, aș dori să știi că uliul călător care ti-a adus aceste rânduri își cunoaște drumul spre casă,  fie te poate însoți înapoi acasă. De asemenea,  sper că vizita la muzeul din Cairo ti-a răspuns măcar la o parte din întrebările avute, căci personalul a fost instruit să îți răspundă la orice eventuală întrebare avută. 

Cu sinceritatea unui om bătrân și curios, 

Dr Terrence Bey”

Scrisoarea este datată cu 3 mai 2017, zi în care Filip a împlinit 21 de ani.

Mi s-a părut ciudat ca în acest an sa nu am lângă mine pe Dally, Becca sau Tony lângă mine pe 21 mai,  zi în care eu și Sonia am împlinit 35 de ani, însă a fost rândul altor surori să ne fie alături,  dar acest cantonament a fost, timp de o lună momentul în care a trebuit să gasesc modul în care să pot omogeniza diferența de vârstă între generații și să încep să dau mai departe la a fi înțeleasă moștenirea pe care „Generația de Sacrificiu” o lasă mai departe celor care vin din urmă. 

-Înainte ca oricine să spună ceva, rupe tăcerea Păun, aș dori să știți că sunt printre puținii Phoenicsi Bătrâni,  născuți în negura timpului,  anume în perioada in care ideea Egiptului de Sus și a Egiptului de Jos abia încolțise. Am văzut destule până acum și încă mai am de văzut destule. Ceea ce ati văzut astăzi la aeroport are o explicație simplă,  însă dureroasă pentru că un blestem s-a transformat în ceva mai grav decât Hom Daiul de care ați auzit la Muzeul din Cairo. 

În primul rând,  Piramida de aici este mult mai veche decât cele din Egipt și este foarte vie. În primul ev al vecinilor noștri de dincolo de Poarta Sângerie, cineva a putut vedea că va fi cineva care îi va pune bețe în roate la un moment dat în timp.  Și a încercat să facă ceva aruncând un blestem puternic asupra a ceea ce Misha a găsit ca fiind un varf ascuns în pământ.  Încă din pântecele mamei voastre,  Nadia a sfidat acest blestem și l-a ținut în viață pe Hook, iar el nu este singurul fratele de care nu știți. Și nu știți pentru că atât Hook, cât și încă trei frați ai voștri nu ar fi supraviețuit climei din această țară lor trebuindu-le o climă mult mai caldă. 

-Nu trebuie să îți faci griji pentru noi pentru că toți patru suntem bine.

-Vă opriți secunda asta! tună vocea lui Misha. Am vrea să știm ce se întâmplă de fapt sub ochii noștri cu voi. 

Pentru o clipă,  tăcerea este mormantala deoarece nimeni nu l-a văzut pe Misha atât de tunător și amenințător,  în timp ce chipul Măicuței este mai negru ca niciodată până acum, dar știind povestea hieroglifelor nu indraznesc nici măcar să respir o secundă. 

-Billy nu este primul născut al familiei,  ci al doilea. Întâiul născut este Aharon care nu ar fi supraviețuit până în primăvara anul 1942,  văzând lumina zilei pe 27 decembrie 1941,  așadar a fost trimis în Maroc. Un al frate a fost trimis în aceeași zonă din același motiv este Arnold, doar că în Israel. Hook a venit pe lume după alți 20 de ani distanță.

Faptul că Nadia a fost concepută și a refuzat vehement să își condamne fratele siamez la moarte a dus la sporirea blestemului. De altfel, nu era în plan ironia sorții care a făcut ca Nadia să nu vină singură pe lume, dar piticul nostru nu a cedat un milimetru și si-a înfruntat soarta. Nu cred că vreunul dintre noi ar vedea-o renunțând așa usor, cu una cu două. Fiecare dintre frații mai mari a avut parte de propria renaștere afară de Ben care s-a născut intr-un trup firav,  uneori chinuit și care a trebuit să se descurce cu o mână lipsă. El depinde de siameza lui…

-Care dacă nu va reuși să se sincronizeze cu el, o va trage după el iar tot ceea ce vedeți va fi doar o amintire pentru voi și nimic din ceea ce a fost și ceea ce este pentru restul, continui ideea. Și știu destul de clar ceea ce am de făcut. Ceea ce am de făcut nu am mai făcut în trecut,  însă sunt conștientă de ceea ce sunt capabilă să fac de la o vreme încoace,  dar trebuie făcut. 

-Cine este, totuși,  acest Aharon, dacă pot întreba. 

-Aș fi foarte atentă,  Sonie, altfel alde Murgul acela al tău ar dormi pe câmp?

-Setios?

-Mda, știe ea ce știe,  bătrâne Phoenix!

-Nea Gheo?!

-Pentru cei mulți,  adică mai toți,  da, eu!

-Iar tu nu ne zici nimic?!

-Ce aș putea să vă spun când abia de curând mi s-au confirmat bănuielile? 

-Vă rog să mă credeti că nu mi-a fost usor să stau departe ori de câte ori Nadia a căzut ruptă din picioare, am privit-o cum se prăbușește sub poverile care îi apasă umerii firavi, am văzut lacrimi de neputință si nu am putut să fac nimic să îi fiu alături,  dar am fost mereu surpins de câtă putere are să se scuture de toate și să meargă mai departe cu genunchii sângerând de la julituri,  cu inima frântă și sufletul chinuit. Nimic din toate acestea nici eu nu le-as banui, dacă nu le-as vedea cu ochii mei. Și nu îmi este străin momentul în care Nadia și Sonia au pășit în Curtea Piramidei.

-Nadia, cred că este momentul să sfidezi iar legea firii și să faci ceea ce ai de făcut, Ben nu mai rezistă mult, iar nimeni dintre cei prezenți nu ar vrea să te piardă definitiv mai ales că sunt alte consecințe la mijloc. 

Știu că nu am cale de întoarcere oricum aș coti-o consecințele tot vor fi într-un fel sau altul. Pentru mine rste un ultim test pe care îl voi trece sau îl voi pica luând cu mine prea multe, dar refuzul meu de a ceda fără luptă avea să își ceară pretul său și a venit timpul ca polițele să fie achitate. 

Mi s-a părut ciudat să văd cum o inimă încetează să mai bată,  să mă detașez de trup și să văd totul altfel, chiar dacă detașarea în sine nu îmi este străină ca trăire. Și mi s-a părut ciudat să înțeleg cum un Phoenix știe când e timpul să renască și cum se desfășoară întregul proces. Am știut din start cine a fost cel care a aruncat blestemul, iar confirmarea nu s-a lăsat prea mult așteptată. 

Totul este o poveste a celor mai în vârstă spuse celor tineri. Poveștile devin legende, iar legendele devin mit. Iar mitul tinde să fie uitat pe măsură ce aceia care își amintesc se împuținează. Dar undeva, la un moment dat în timp,  cineva descoperă ceva, acel ceva declanșează altceva iar lucrurile urnite din locul lor, fie sunt acceptate ca atare, fie sunt înțelese și înghițite ca atare. Constat că nu m-am înșelat in cazul niciunuia dintte cei ai casei, căci ochiul vede dincolo de aparențe,  iar aceste înșelătoare aparențe ascund ceea ce nu aș fi vrut să traoesc în acest moment,  dar știam că pretul de plătit avea să fie unul mare. 

O balanță cu două talere-o pană într-unul și două inimi intr-alta. Pana atârnă mai greu decât cele două inimi una tânără și sprintena, în timp ce cealaltă este mult prea obosită si chinuită,  căci bate mai rar, de parcă ar fi trăit o viață mult prea lungă pentru ea. Știu că este momentul decisiv, căci cele două inimi sunt inseparabile și în momentul morții,  oricând ar fi momentul survenirii acesteia. 

-Greutatea penei in balanță cred ca a spus totul. Chemarea Nadiei a celor patru a fost auzită și aceștia i-au răspuns afirmativ,  în timp ce Nadia a acceptat să urmeze chemarea fratelui ei și în moarte, dar nu rste momentul ca niciunul să nu părăsească Lumea celor Vii, zic. A sosit timpul ca micuța să se odihnească pentru a putea menține tot ceea ce a tras să realizeze până acum, însă nu va mai fi singură,  căci ochii s-au deschis și urechile au început să se destupe și să audă,  iar mintea să înțeleagă. 

-Dar nu lipsește al treizecilea copil?

-Ba da, însă nu este departe de casă se va veni cât de curând și el. Nu  cred că am văzut atâta putere de sacrificiu de sine, însă pot spune ca este și mai greu să inteleg ceea ce văd,. Mi-ar fi stat ca un ghimpe în coaste să știu că un așa suflet s-ar fi dorit plecat de pe fața pământului și pentru ce? Să lăsăm ca lucrurile să decurgă de la sine pe făgașul lor normal.

Gânduri care intuiesc ale cui ar putea fi,  însă știu că ursita fiecăruia este a sine însuși și orice ai face, tot acolo ajungi. Gândesc că nu aș regreta nimic dacă totul s-a opri aici pentru ca știu că lucrurile s-au urnit din loc și vor merge mai dihai înainte. Cred că același lucru s-ar întâmpla și daca aș muri și dacă as trăi,  dar cred că voi avea șansa să trăiesc lucrurile în mijlocul lor și nu de pe margine. Mărturisesc că nu am curajul de a vedea lucrurile de pe magine, nu încă. 

O durere cruntă de cap nu îmi dă pace, dar știu că totul a fost dus la bun sfârșit și acum îmi rămâne să duc la bun sfârșit ceea ce am început la finalul lunii august 2016. Fratele codaș a ajuns și el acasă după două luni chinuite,  dar care a lăsat elevii să treacă Bacul pe malul celălalt, studenții să își dea examenele și viitori studenți să se vadă pe băncile studiilor de licență sau masterat. Voi avea eu o vorbă cu Măicuța de studiile doctorale. Și acestea vor avea nevoie de aprobări și de o generație de sacrificiu zic. Și aș avea o idee cine ar putea fi capul răutăților. Pentru următoare plimbare cu bacul mai avem de așteptat încă vreo 12 ani, așa că trebuie să ne facem de treabă cu calm și răbdare. 

-Aș mai zice un singur lucru înainte ca musafirii de dincolo de Poartă să tabere pe căpșorul tău, îmi zice Anubis, anume că ești o candelă care strălucește în două lumi atât de diferite, însă emană aceeași căldură si lumină plină de speranță pentru toți.  Nu cred că aș  ști ce să fac nici pus în fața faptului împlinit când îți va veni momentul să te alături celor morți. Va fi o pierde enormă pentru cei mulți pe care îi vei lăsa în urma ta.

-Aici te înșeli,  pentru că piramida aceasta are suflu viu și este singura care, până în prezent, a reușit să intre în comuniune cu acest suflu viu. Acesta nu a intervenit în niciun fel în viața copilei, ci doar a fost acoperișul și pereții casei natale, totodată fiind și locul în care s-a întors la final, căci are rădăcinile foarte adânci si foarte sănătoase, în timp ce vlastarii prind și ei rădăcini adânci învățând in fiecare clipă ce trece ceva nou. 

Așadar,  drumul meu chinuit a atins,  parțial, un punct final,  însă destule cararui se înnoadă și încă mai am câte cevade dus la bun final. 

Recunosc că am o mare dilemă legat de cum voi reuși să mă ingrijesc prin a menține această muncă,  însă cred că munca și modul de gândire mi-a fost înțeles și notițele au fost însușite ori sunt în curs de însușire. 

Per ansamblu,  nu știu dacă voi reuși să îmi iau vreodată vacanță în adevăratul sens al cuvântului,  dar cred că pot dispărea pentru scurte perioade din peisaj fără a mai sta cu teamă prea mare în sân. 

Adaptarea ultimilor veniți continuă să aibă spor,  ceea ce mă bucură. 

De altfel,  cred că acest episod corespunde celor 6 ani petrecuți departe de țară,  6 ani de formare, iar anii următori corespund solidificarii și menținerii,  dar acești pași pot fi urmați de oricine în ordinea logicii mele care a întâlnit și pragul de sus pentru a se împiedica de cel de jos? Presupun că răspunsul la întrebarea aceasta îl voi afla la un moment dat în timp. 

Până atunci știu că anumite năravuri nu mi le voi schimba orice aș face, năravuri bune de altfel. De asemenea,  constat că după perioadele mai încărcate trag la Padocurile Vestice unde o plimbare cu Whitestar îmi face bine. Uneori sunt însoțită de Sonia și de Aharon, însă nimic nu s-a schimbat în atitudinea mea sau a vreunuia dintre noi față de nea Gheo. 

De altfel, am dezlegat misterul părții estice a Grădinii Egiptene-candva a fost un cimitir al celor pe care doar Piramida îi cunoște, dar a căror poveste îmi este necunoscută încă. Poate că o voi afla,  poate că nu prea, dar știu că toate se întâmplă la timpul lor dacă e să se întâmple. 

Totodată,  Misha și Măicuța Moise par a se fi împăcat cu ideea că ultima chemare a fos a mea și nu a lor, căci gladul lor nu a fi fost ascultat. Tipul de părinți moderni care învață de la copiii lor și au mereu mintea deschisă,  iar simțurile alerte.

Anunțuri

2 gânduri despre „Moștenire”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s