Serios, se poate?🤔😱


Cred că sunt printre voi câțiva care știu că lucrez într-un mediu nebun în care viteza de decizie și reacție cu capul pe umeri sunt printre cele mai importante aptitudini în condițiile în care viața unui om depinde de tine. Sau că o bază de date cu o arhivă bine puse la punct sunt importante în condiții de presiune maximă.

Sunt alții printre voi care știu că sunt o persoană pe care dacă o vezi stând liniștită mai mult de 5 minute în timpul liber notezi ziua și ora în calendar.

Cea de-a treia categorie s-a obișnuit cu mine în sistem de foc continuu și știe să vadă sub firea zurlie că lucrurile nu sunt tocmai ce aparențele arată.

De la muncă se primește abonament la un lanț de săli din București. Nu am folosit acest bonus până în iulie acest an, când am hotărât că nu vreau să arunc la gunoi o muncă asiduă de 16 ani în sală în 4 ani de pauză. Este adevărat că după ce am depășit momentul „nu mai vreau să aud de…” am mai ieșit la alergat seara sau dimineața după posibilități, zic. Am incercat sa reintru în sală, dar psihic nu am putut.

Ei bine, am început să merg timp de o lună în mod constant 4 zile pe săptămână.

Prima săptămână-febra musculara nu m-a iertat ceea ce este absolut normal, dar nici eu n-am cedat așa ușor. Sala aleasă are și bazin, însă bazinul a fost redeschis după o mentenanță de aproape o lună și jumătate. N-a fost panică deoarece m-am neobișnuit cu efortul susținut, însă ce te faci cu antrenamentele căci ar fi nebunie curată să tragi 7 zile din 7 dacă nu ești sportiv de performanță, zic.

Am hotărât să împart în două antrenamentul de brațe și să trag 3 zile cu 3 combinate-o zi sală, alta bazin. După o vreme, am putut constat că mi-e bine și am mărit kilograme în sală.

Stați calmi-nu mă fac mare, merge scandurica, ceva striatii la vedere si vreo 6 pătrățele pe burtica, iar ca premiu de consolare-shaorma cu de toate.

Totuși, ceva mă supăra în bazin și am căscat un ochișori la stilul de lucru al antrenorilor de înot cu diferitele categorii de vârstă venite să învețe să înoate. Ceva mi-a dat cu virgulă, dar am zis ca poate mi se pare. Totuși, starea de spirit supărătoare nu mi-a dat pace și nici virgula nu a dispărut.

Am zis, ne trebuie soluții și cu siguranță vom găsi.

Mi-a sărit în ochi ceva săptămâna trecută, dar până duminică am tot stat pe gânduri. M-am gândit că poate e ceva în stilul meu de a înota care trebuie corectat și dacă tot mă apuc, măcar să completez și ce-mi lipsește. Așadar, duminică dau mail cam cu mi-aș dori. Telefonul a sunat aproape imediat.

S-a stabilit pentru marți dimineață, numai bine căci este zi de bazin în program.

Hotărăsc luni să las efortul fizic deoparte de dimineață, duminică fiind deja a șasea zi de antrenament. Ajung acasă pe la 22:30, duș și pe la 12 ne băgăm la somn, nu înainte de a pune ceasul să sune…pe care nu reusesc sa-l aud.

Deschis un ochișor și constat că e 7:30. Panică! Dar sunt ferm hotărâtă să ajung la ora stabilită-45 de minute mai târziu din Piata Romană la Arena Națională.

Surpriză-reusesc!

Mă racaie faptul că m-am dus cu burta goală-e supărător pentru cineva care este obișnuit să mănânce dimineața și nu concepe antrenament pe stomacul gol.

Dar înghit galusca și trag de mine până la capăt chiar dacă am înghițit la apa cât pentru toată ziua.

Azi, aud ceasul căci am în program pectoral. Ne prezentăm frumos în sală la 7:45 și ne apucăm de treabă. Mentionez că sunt o fire solitară de fel chiar când vine vorba și de antrenament.

La 8:30 terminăm cu antrenamentul și nelipsitele abdomene și ne hotărâm să vedem ce-am învățat la prima lecție de înot după 29 de ani de la inițiere și inotat mai mult după ureche pe urmă.

Băgăm un 300 de încălzire și constat că mă deranjează că apa are un capăt adânc și un capăt cu apă mică. Nu-i bai, ne adaptăm pe măsură ce stăpânim tehnica, zic.

Mai băgăm încă un spate, încă un craul, încă un bras, întoarcerile parcă nu vor să nu mă mai muște…trec vreo 45 de minute așa.

În fine, prind colțul cu apă mică gol. Băgăm niște picioruse de fluture și, de nicăieri, pleacă și mâinile. E adevărat că sunt stângace, dar constat că, serios, se poate? 🤔😱

Aștept ziua de mâine cu nerăbdare, căci e de treabă și dacă tot m-am apucat și se poate, să fie până capăt, zic.

Concluzia: unde se poate și mana antrenorului e bună, există rezultate!