Ironia sorții?!


Că în ultima vreme am postat în mare parte cu și despre cărți cred că s-a observat.

Ei bine, această postare tot despre cărți este, mai bine zis despre o fotografie care mi-a fost trimisă deunăzi de un amic pe Fb.

Deoarece în ziua de azi se citește în format electronic mai mult, dacă se mai citește, fotografia respectivă mie una mi-a mers la inimă fără drept de apel.

Mi-am întrebat amicul dacă poza a fost făcută de el în drumurile sale și trimisă știind că citesc foarte mult sau a găsit-o pe undeva.

Mi-a răspuns că a găsit-o pe o „Oameni, arbori, cărți.”

Am căutat pagina respectivă și am găsit-o pe Fb. O pagină dedicată cărților. Cu toți cei patru ochișori ai mei și un năsuc curioși am studiat și am dat un like venit la pachet cu tot cu urmărirea paginii respective.

O fi ironia sorții sau nu, asta rămâne de văzut. Dar să nu mai lungesc vorba…

Și n-am să fiu chiar atât de carcotasa pentru că am descoperit că mai sunt persoane care țin în mână o carte „normală” cu coperți și „frunze” (pagini). Mărturisesc că am un profund respect pentru ele și mă bucură că deși mai tinere ca mine, apreciază cărțile „clasice” folosind doar la nevoie formatul electronic.

Reclame

Top cinci ecranizări după cărți


Din categoria de pe la alții citite și date mai departe.

Cum gusturile nu se discută și poate nu sunt la comun sută la sută, am considerat totuși că merită dat și la alții spre citire.

Aș fi curioasă să vă aflu părerile!

https://wp.me/p7mDVo-cN

Rapid Fire Book Tag


După o perioada de tăcere și studiat bloguri pe la alții, am găsit un tag care mi-a făcut cu ochiul pe blogul Dumitritei, World of Books Web.

Dumitrita a preluat tagul de la Adropofininspiration, iar eu am preluat aceasta leapsa.

Întrebările nu mi-au dat prea multă bătaie de cap, ba chiar au fost vreo doua care mi-au făcut rotitele materiei cenusii să se invarta mai ceva decât cele ale lui Hercule Poirot. Sa avem spor, dara!

1, Carte tiparita sau format electronic?

Prefer cartea tiparita! Stau destul de mult cu ochii în monitor la munca, apoi este și munca mamei de-o viața ca tipograf-sa tot fie vreo 40 de ani în care mâinile ei au trudit ca textul și pozele să fie asternute pe hârtie. Am învățat de mic copil să-i respect munca deoarece au fost momente în care am insotit-o la munca și am văzut-o cum trudeste, așadar am învățat să-i respect munca și sa respect cărțile, sa le simt copertile, paginile și mereu simt în nari mirosul textului proaspăt ieșit din tipar.

2, Preferi sa comanzi online sau sa cumperi din librărie?

Librariile au prioritate.

3, Ce carte ai vrea să fie citita de toți?

Ei bine, pot spune ca aici nu aș fi o prea buna sfatuitoare pentru ca nu toți digeram același gen literar.

4, Ce carte subapreciata ai recomanda?

Este adevărat ca atunci când un titlu îmi sare în ochi sau un autor despre care fie nu știu nimic fie abia dacă îmi aduc vag aminte de el, arunc un ochi sau poate amândoi și peste recenziile primite. Dacă mai dau și peste recenzii mai puțin favorabile ma întreb „de ce, oare?” și bag nasucul în cartea/cartile respectiv/e. Dacă nu reușesc sa trec de suta de pagini, atuunci recenziile au avut dreptate, dar dacă reuesesc sa termin cartea atunci gusturile mele au fost multumite, dar fiecare cu gusturile sale, nu?

5, Ultima carte terminata?

Marie Lu-Geniul. Al dolea volum ai seriei mi-a plăcut la fel de mult ca și primul.

Dacă în prima parte June-Copilul de Aur al Republicii face cunoștința cu Day, cel mai vanat om al Republicii, și amândoi își dau seama de diferențele pe care le face Republica intre cei cotati foarte bine la Examen și cei slabi, intre cei săraci și cei avuti. Dacă June este perfectă și provine dintr-o familie cu stare, ei bine, Day da și el examenul la vremea potrivita și dacă îmi aduc eu bine aminte, obtine și el un punctaj foarte bun, dar fiind dintr-o familie saraca, este picat fără drept de apel.

Rog Soricelul Cititor să mă corecteze dacă greșesc!

Al doilea volum mi-a pus sub nas diferențele de gândire intre cei doi-June, intruita militar foarte bine își da seama când sunt recrutati de Patrioti ca Razor nu spune legat cap la cap doua vorbe și ca de fapt guvernatorii, senatul nu îl au la inima pe tânărul Elector care preia functia de la defunctul sau tata și merg atât de departe în planul lor încât vor să-l asasineze. După câteva discuții cu Electorul își da seama ca, de fapt, acesta încearcă sa indrepte cumva lucrurile rău făcute de tatăl sau, însă mulțimea, satula de atâtea restrictii și viața grea, deja se îndreaptă spre revolta, însă la câtă ura a adunat fata de Elector, pe Day toată lumea îl iubește și l-ar urma pana la capăt.

Acest Day atât de iubit de mulțime, dar atât de urât de Republica, știe doar un lucru-viata de pe strada, fuga și lupta pentru viața lui. Asta pe lângă a pune bete în roate autoritailor și a le da mari durei de cap. Atât Day, cât și June au pierdut persoane dragi lor din cauza Republicii, răni care nu vor fi niciodată inchise. Finalul mi-a plăcut: Day afla ca în urma experimentelor la care a fost supus la un moment dat, rămâne cu o tumora pe creier. Nefiind descoperita la timp, aceasta tumora s-a integrat în țesutul sănătos și dacă i-ar fi scoasa, ar muri într-o clipa. Nu-i spune acest lucru lui June, ci o îndepărtează de el și o sfatuieste sa primeasca propunerea Electorului, în timp ce el încearcă sa petreaca cât mai mult timp cu fratele lui cel mai mic, Eden, care a fost infestat de Republica cu un virus care aproape ca l-a dus la orbire și care multă vreme a fost dus colo și încoace pe linia frontului de raboi cu Coloniile ca bomba biologica. Electorul chiar le da celor doi frați un apartament confortabil și tratament lui Eden.

Abia aștept al treilea volum!

6, Ultima carte cumpărată?

Theodore Roszak-Sfarsitul lumii în alb și negru.

Aceasta carte mi-a tot sărit în ochi la biblioteca, însă nu am apucat s-o citesc, așa ca am zis ca trebuie sa o am!

7, Cărți imprumutate sau cumpărate?

Regula de baza este ca mai întâi împrumut și dacă mi-a mers la inima, atunci cumpăr, dar uneori mai fac și excepții.

8, Prima carte citita?

Sincer, nu îmi mai aduc aminte.

9, O carte pe care nu ai mai citi-o niciodată?

Poate ca o să radeti, poate ca nu, însă Marin Preda mi-a dat mari bătăi de cap cu Morometii.

Am citit cu drag primul volum, al doilea în schimb nu am reușit să-i dau de cap după primele doua pagini. La modul cel mai serios, am încercat sa citesc acest al doilea volum de câteva ori la ani distanța, însă nici inaintarea în vârsta nu m-a ajutat deloc! Nu trec de primele doua pagini, neam!

10, Cel mai ciudat obiect pe care l-ai folosit ca semn de carte?

Ei bine, sunt momente în care sunt atât de concentrata când citesc, încă unul sau ambii câini ma sperie când vin după o mangaiere. Dacă nu am semnul de carte lângă mine, bag cartea sub labuta, dar labuta este curata și uscata. Dacă venim de la plimbare și suntem mudari pe labute, neapărat le spalam și le uscam bine bine chiar înainte sa pasim în casa. Regula stricta!

11, Judeci o carte după coperta?

Nu, însă știu ca uneori coperat poate lua ochii, însă citim și ce spun alții despre ea, cât și scurta descriere care ne este oferita. Au fost situații în care coperta dadea impresia unei cărți pe care nu prea ai vrea s-o iei acasă însă continutul a făcut toți banii, cum se zice.

12, Cărți care te fac sa plângi sau cărți care te fac sa razi?

Ambele, caci și în viața de zi cu zi, ai momente în care razi, dar și momente în care plângi. Într-un fel de-a spune, trebuie sa existe o balanța.

13, Lumea noastră sau ficțiune?

Nu-i rea ficțiunea, dar trebuie sa mai și coboram cu picioarele pe pământ, nu-i așa? Așadar, ambele!

14, Cât timp ai sa citești?

Depinde foarte mult de timpul pe care îl am într-o zi, dar și de starea de spirit.

Am zile în care nu-mi văd capul de treaba, dar găsesc timp măcar o oră sa citesc înainte de a ma baga la somn, am zile în care sunt libera de la munca și n-am nici cel mai mic chef sa pun mana pe o carte, măcar să-i sterg coperta de praf-vorba vine!

În general, o oră este cea mai scurta perioada alocata cititului. Am momente în care stau și 3-4 ore cu nasul în carte atât de concentrata, încât trebuie sa fac pauza.

Aceasta au fost întrebările și răspunsurile mele. Dacă printre voi sunt doritori sa preia tag, spor și nu uitați sa lăsați link!

Mulțumesc Dumitritei!

Little Brother, Cory Doctorow


De curând am terminat o carte pe care nu știu în ce măsura aș fi citit-o dacă nu aș fi răspuns impulsului de moment.

Pana în ziua respectiva nu am mai citit nimic de Cory Doctorow, așa ca am zis de ce nu? Trebuie sa recunosc ca mi-a sărit în ochi datorită unui singur aspect: ce ar cauta o carte în limba engleza în sectiunea de limba romana? Ei bine, pot spune ca nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca, de fapt, cartea este în romana. Aparentele astea înșelătoare, pfui!

Ajunsa cu cartea acasă, am luat -o nitel la puricat și constat ca îmi place.

Nu știu pentru câți dintre noi, viața de liceu înseamnă experiențe care mai de care, însă patru puști de 17 ani au parte de experiența vieții lor când într-o zi se hotarasc sa tragă chiulul de la ultima ora de curs. Elevii noștri locuiesc în San Francesco.

În Statele Unite nu-i ca la noi-orice intarziere sau chiul este anunțat în cel mai scurt timp părinților sau tutorilor legali, însă tinerilor noștri nici ca le pasa.

Marcus, Darryl, Jolu și Vanessa se întâmpla sa nimereasca în zona Bay Bridge în cel mai nepotrivit moment-o bomba terorista arunca podul în aer făcând multe victime. Momentul nepotrivit și locul nepotrivit? Un singura răspuns pentru ambele întrebări: DA!

Cum teroristii încep sa aibă varste din ce în ce mai fragede, cei patru se trezesc saltati de DHS, un fel de Serviciul de Securitate Intern al SUA, legați fedeles și cu cagule pe cap pentru a nu vedea unde sunt dusi pentru interogatoriu. Și nu sunt supusi doar interogatoriilor, ci și umilintelor la un pas de tortura.

După o săptămâna, Marcus, Jolu și Vanessa sunt eliberați nu și Darryl. Cei trei eliberați nu vor știi niciodată de ce ei da și Darryl nu, însă li se impune tăcere asupra experienței din ultima săptămâna.

Vanessa, refugiata împreuna cu mama sa în SUA, se retrage din gasca probabil având experiențe urate traite și în țara de origine, în timp ce Jolu și Marcus merg mai departe în decizia lor de a demasca DHS-ul și felul în care au fost prinși și închiși fără a avea vreo vina.

La un moment dat, Jolu cedeaza nervos și se hotaraste să se retragă și el lăsându-l astefel singur pe Marcus.

Marcus se hotaraste sa vorbească în cele din urma. Mai întâi cu familia, apoi cu o jurnalista destul de apreciata de public pentru munca ei, dar mai ales pentru faptul ca întotdeauna își verifica poveștile înainte de a le publica.

Pentru a doua oara, Marcus este ridicat de DHS fără ca acesta din urma sa știe ca puștiul a vorbit în prealabil și cu o jurnalista care nu publica înainte sa verifice, iar jurnalista noastră nu s-a dezmintit nici în aceasta situație. Intervine în ultimul moment și reușește astfel sa prinda DHS-ul pe picior gresti, iar cu aceasta dovada de netagaduit, DHS-ul este dizolvat prin decret.

Procesul lui Marcus devine unul public fiind judecat civil. Faptul ca a demascat un așa tratament fata de cei suspectati ca fiind teroristi, s-a ales în final, doar cu o acuzatie de furt, anume al unui telefon mobil apartinand Marshei, o fata care s-a nimerit și ea în acel loc și în acel moment nepotrivit la explozia bombei. Fata a căzut la înțelegere cu DHS-ul anume de-a lucra pentru ei și cum fata nu a mai putut fi găsită, Marcus s-a ales cu trei luni de detentie într-un centru de detentie juvenila în regim semideschis ziua fiind liber și noaptea fiind obligat să se prezinte în Centru pentru apel.

Ce mi-a plăcut la cartea aceasta pe lângă faptul ca m-a păcălit în cel mai copilaros mod?

Ei bine, mi-a plăcut foarte mult de Marcus care s-a dovedit a fi foarte hotărât și stabil în dorința de a scoate la lumina adevărul. Și nu a lăsat un centimentru de la el. Cine ar fi crezut ca un adolescent ar fi în stare după o așa sperietura să se adune și sa meargă mai departe? Să fie așa hotart și sa aibă un instinct atât de puternic?

Cartea s-a citit ușor și mi-a plăcut în conditiile în care Cory Doctorow este prima carte a autorului care îmi cade în mână.

Chiar și așa, voi lasa sa mai treacă o perioada de timp pana voi cauta și alte cărți ale sale, dar dacă vouă v-au căzut și alte cărți pe care le-ați citit, aș vrea sa știu părerea voastră, chiar dacă Cory Doctorow mi-a atras atenția cu asa-zisul element surpriza.

Am câțiva autori care mi-au făcut cu ochiul din raftul bibliotecii.

Bookblogger insider Tag


Ei bine, dupa ceva timp de tacere in care am tot citit si studiat pe la altii am hotarat ca este cazul sa pun din nou tastatura la treaba.

Voi incepe cu un tag gasit intre postarile unui site in limba engleza pe care care il urmaresc de ceva vreme si caruia ii acord creditare pentru aceasta postare @AlittleSliceofJamie.

Este adevarat ca unele intrebari imi pare familiare insa voi trece peste acest fapt.

  1. Unde scrii, in general, postarile pe blog?

In marea majoritate a timpului, postez de acasa, insa mi s-a mai intamplat sa scriu si in parc. In al doilea caz, prefer Parcul Herastrau sau Regele Mihai I dupa „rebotezare”, din Bucuresti.

Daca nu sunt in Bucuresti, ci prin tari straine, gasesc destule locuri publice sau unde imi gasesc cazare de un pot scrie in liniste si pace.

2. Cat timp iti ia, in general, sa scrii o recenzie a unei carti?

Depinde foarte mult daca respectiva carte m-a „gadilat” in mod placut sau mai putin placut. Daca mi-a placut, automat cartea primeste recenzie si critica favorabila atat cat se poate.  Daca nu mi-a placut, atunci nu primeste recenzie, insa nici critica negativa, poate intra in gratiile altora.

Ca sa raspund la intrebare, totusi, o zi sau poate doua.

3. Când ai inceput sa scrii recenziile pe blog?

Sa tot fie vreo cativa ani.

4. Care ste cel mai dificil lucru in a avea recenzii pe blog, in opinia ta?

Migala in a face un rezumat al tau propriu si personal, apoi sa-ti alegi cuvintele, structurarea prezentarii pentru a te face inteles de cei care arunca un ochisor sau poate pe amândoi peste postarile tale.

5. Care a fost cea mai distractiva postare de pana acum?

Ei bine, la asta nu m-am gandit. Cred ca ai voi avea nevoie de ajutorul vostru si va voi ruga sa lasati un comentariu cu raspunsul la aceasta intrebare 🙂

6. Care este tipul preferat de postari pe blog?

In general, proza, ideilei care imi trec prin minte, cate o recenzie.

Nu agreez poezia, insa acest lucru nu inseamna ca am ceva anume cu cei care scriu in versuri si nici ca nu am pe nimeni in lista de urmariri care sa nu scrie poezie. Acestor doua persoane, caci doua sunt, chiar as vrea sa le multumesc ca uneori, prin versurile lor, imi mai dau idei. Fata de proza, cred ca este mult mai greu sa scrii poezie, zic.

7. Care este momentul zilei in care scrii?

In general scriu seara, când ziua a ajuns la final si mi-am terminat treburile. Chiar si asa, uneori mai scriu si dimineata sau la pranz.

8. Scrii recenzie fiecarei carti pe care o citesti?

Sa fiu sincera, nu! De ce nu?

Sunt carti care imi merg la suflet, altele nu prea. Chiar si asa, au fost situatii in care o carte care mi-a facut impresie buna initial, dupa ce-am „disecat-o” nitel la rece, s-a dovedit ca prima impresie nu este si cea mai buna si invers-o carte care nu mi-a placut initial s-a dovedit a avea destule de spus.

9. Ce ai in preajma ta când scrii o recenzie: o ceasca de cafea sau de ceai? Ai Netflixul pornit?

Sincera sa fiu, prefer sa tin departe de tastatura lichidele. Am doi caini care ma pot lua prin surprindere si ma pot speria. Nu ca o tastatura buna ar fi o caruta de bani, insa sa previn decat sa vindec, zic.

10. Când scrii recenzia unei carti: dupa ce-ai terminat cartea? La o anumita perioada de timp?

As zice ca depinde-dupa ce termin cartea, o iau putin la „puricat”, apoi ii fac recenzia si pe urma o public. In general, o recenzie imi ia cam o saptamana.

11. Cat de des postezi pe blog?

Si aici depinde. Uneori scriu zilnic, alteori de doua sau de trei ori pe saptamana, iar in cel mai rau caz, imi ia o luna, poate doua. Asadar nu sunt un blogger care sa scrie constant, dar când scriu, stiu ca am de scris si nu ezit sa o fac.

Ei bine, acestea au fost intrebarile si raspunsurile mele.

Daca cineva doreste sa preia tagul, este liber sa o faca si chiar as fi curioasa sa vad ce are de scris 🙂

 

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: