Nameless


-Esti mai densa ca ceata de afara copila, imi spune Maicuta ingandurata.
-Am dat-o din nou in bara si asta pentru ca nu ajunsesem cu recuperarea acolo unde imi propusesem.
-Despre ce este vorba?
Pentru o clipa incerc sa-mi adun gandurile si sunt surprinsa ca si reusesc intr-o oarecare masura.
-Am intarziat pentru ca am ramas sa ajut la un proiect nou. Exista o idee despre cum urma sa evloueze, insa cand s-a pus acest proiect in miscare, au aparut si ceva lucruri neprevazute dupa cum era de asteptat. M-am bucurat ca lucrez intr-un colectiv tanar care mi-a amintit de vremurile nu demult trecute, insa lucrurile au luat o intorsatura nu tocmai placuta si cand cei mai batrani implicati in acest proiect au inceput sa propuna diverse idei care are putea fi utile, „da-da” a devenit un fel de „ma cam doar in cot.” Doua luni jumatate am fost un pachet de nervi continuu ceea ce explica motivul pentru care am slabit atat de mult. Ca de obicei m-am implicat si am incercat sa-mi fac treaba pe cat de bine posibil, chiar daca am fost inteleasa gresit uneori. Am trecut si peste asta insa am ajuns la limita si am plecat.
-Inteleg, ai incercat din nou sa te lasi pe tine deoparte si nu prea era cazul.
-Da, cam asa ceva-cu mici exceptii ne dam in pantec ca avem functie si fara prea mare implicare. Nu stiu cand am sa ma vindec, dar asa sunt eu-dau sansa dupa sansa, renunt la mine, ma dau la o parte chiar si cand am o strangere de inima si lista ar putea continua. Si sunt constienta ca am eu barnele mele din ochi de care trebuie sa am grija si pe urma paiul si firul de praf din ochiul celorlalti.
-Banuiesc ca nu te intorci curand in Centrul de la Casa Sangerie.
-Cred ca mi-ar prinde bine sa stau putin la o parte si sa studiez furnicarul de care m-am desprins de ceva vreme si sa ascult zumzetul atat de caracteristic de care imi este dor. Evident, nu stau la o parte daca va fi nevoie de mine, dar altfel prefer sa raman retrasa in umrba care ma caracterizeaza atat de bine. Nu stiu cum ai reusit, Maicuta draga, dar casuta asta este ca un balsam pentru cei nevoiasi.
-Este micul meu secret si, iti spun sincer, ti s-a cam simtit lipsa, tu insati fiind un balsam pentru tot felul de rani, insa asupra ta ai si nu prea ai efect. Sa-ti faci timp sa treci pe la parintii adoptivi, m-au rugat sa-ti transmit asta pe la inceputul lunii noiembrie.
-Le-am facut deja o vizita intuind ca ma vor cauta din nou, undeva pe 10 noiembrie si nu prea mi-a placut privelistea…
N-a fost nevoie de mai mult sa-si aminteasca uratul caz avut de amicul dansei de la Medicina Legala.
-S-au rezolvat lucrurile?
-Si da si nu, dar se vor linisti intr-un final  intr-un fel sau altul.
-Du-te si te reinstaleaza in camera,  pe urma treci si pe la padocuri.
-Afurisit calul asta, stie el ce stie si mereu obtine ceea ce-si doreste cand isi pune in minte…
-Rautate! Tare mult te iubeste animalul ala si e normal sa fie o legatura puternica si aparte  intre tine si murg, dar asta nu trebuie sa ti-o mai spun, nu? Apoi, te-au mai tradat inca doi, dar ii vei gasi si pe ei asteptandu-te. Acum dispari!
Reuseste cumva sa ma faca sa zambesc, dar si sa ma faca destul de curioasa cat sa uit de gandurile sumbre care ma tot nelinistesc si care imi starnesc reactii destul de neplacute.
Daca la Whitestar ma asteptam sa simta cand ii vine stapana inapoi si oricum voiam sa-i fac o vizita, mi-a fost putin mai greu sa-mi linistesc curiozitatea in ceea ce priveste celelalte doua creaturi care ar putea sa ma astepte stiind cu oarecare certitudine cand ma voi reintoarce acasa. Cu surorile mele si cei cativa prieteni mai apropiati am mai tinut legatura in putinele momente de respiro fara a da de banuit mai mult decat este cazul, existand asadar o oarecare idee cam cand m-as putea intoarce si clar stia si Maicuta cate ceva despre mine si cam cand as putea sa ma intorc de pe drumuri. Daca n-ar fi stiut, clar ma tinea la un interogatoriu mai lung si ma cam indoiesc sa fi scapat atat de ieftin daca era mai mult la mijloc.
-Ti-era dor de noi? ma intreaba Misha cu un zambet pisicher. Chiar credeai ca scapi de mine si de Paun cand treci prin momente de-astea?
-Ceva tot stiti si voi, altfel s-ar putea sa am oase in burta. Poti sa-ti reiei indeletnicirile Paun, desi vad ca deja te-ai apucat de treaba. Lumineaza-ma!
-Se poate spune ca mi-au fost utile cele cateva luni departe de forma umana sau de Phoenix pentru a-mi reveni la normal, desi putini sunt cei la anii mei care revin unde de au plecat. Daca n-ai fi asa tanara, te-as putea invata si pe tine, insa nu cred ca vei avea nevoie de asa ceva prea curand si cam stau in dubii.
-Stiu, nu arat bine deloc si voi doi aveti avantajul de-a putea vedea neobservati ceea ce altii nu prea pot nici macar sa presupuna.
Imi dau seama ca sunt intr-o oarecare incurcatura cu astia doi pe cap, dar de Paun chiar imi era dor chiar daca perioada dureroasa a trecut pe nesimtite. Oare ce-o sa le spun? Ca mi s-a dat dreptate cand am banuit ca se umbla cu masca peste masca? Ca ceea ce am banuit se va adeveri intr-o masura destul de mare? Nu stiu de ce ma mai surprinde acest lucru, sincer. Asta se cheama dezamagire intr-o oarecare masura, pe undeva ma asteptam la asa ceva.  Am si eu minusurile mele, asadar n-ar fi cazul sa ridic mana si sa arunc piatra.
Oare de ce nu ma pot hotari sa nu ma implic mai mult decat este cazul acolo unde exista prea multa durere in cot? Oare asa diferite sunt vremurile de acum fata de cele pe care le-am trait la 20-21 de ani? Sa fi zburat timpul atat de repede? Oare de ce au plecat imediat dupa mine toti cei trecuti de 25 de ani binisor? Sa nu functioneze nici apropierea de varsta chiar atat de mult? Oare ni se urca la cap mai mult functia inaintea bunului simt si a lucrului bine facut?
A urmat  revederea cu cativa colegi de liceu, caci au trecut deja 10 ani de la terminarea clasei a XII-a si chiar daca ne putem spiona pe diverse site-uri de socializare, la intalnire unde am putut observa cei cativa oameni simpli care au putut sa vina, dar destul de uniti atat in momentele de bucurie, cat si in cele de tristete. Am preferat sa urmaresc de pe margine cum decurg lucrurile si mi-a prins bine ca am mers. Nu mai spun ca exista oameni si oameni pentru ca m-am simtit bine mereu in prezenta celor simpli si mai putin bine in prezenta celor care pun pret pe a avea cat mai mult si nu prea tin cont prea mult de nevoile celorlalti. E adevarat ca in aceste aproapte 3 luni m-am cam neglijat destul de mult, dar cu mici bucurii interioare datatoare de implinire sufleteasca, in rest am avut de tras pentru a mai rezolva pe cat posbil din datoriile stranse ici si colo.
Am reinceput sa merg prin locuri dragi mie la sfarsitul balamucului in care m-am bagat si care m-a tinut intr-o stare de nervi continua, insa nu prea imi place ceea ce am gasit. Poate ca am si eu greseli involuntare de care imi dau greu seama cu atatea pe cap, insa daca sunt chiar ma intreb daca am nimerit bine.
Oare de ce aceste indoieli? Oare nu reusesc sa inteleg printre randuri ceea ce mi se spune? Oare am uitat perioada aceasta a anului trecut in care parca pluteam de incantare si muream de nerabdare? E posibil sa ma fi obisnuit si sa-mi fi pierit entuziasmul de alta data, nu mai sunt atenta? Chiar si asa, sunt cateva detalii care bat la ochi prea mult; nu vreau raspunsuri pentru ca nu toate intrebarile au ceea ce urechile mele vor sa auda, insa ar trebui sa le auda. Sunt constienta de multe alte lucruri pe care le-am acumulat in timp, insa inca mai e de munca si tare mi-as dori sa nu mai fiu luata in calcul doar pentru potentialul de-a scoate multe din piatra seaca pentru ca cei multi vad doar ce au ei nevoie si ce ar avea nevoie cel ce ofera, insa prea rar ma intereseaza acest aspect care ma sacaie intr-atat. Ca trebuie sa traim fiecare din ceva este normal, insa atunci cand sunt depasite anumite limite si se merge din rau in mai rau si in mai mult decat se poate duce, in ingnoranta etc…atunci nu-mi ramane decat sa intorc spatele si sa-mi vad de drum, caci cu morile de vant nu te poti lupta.
-La ce te gandesti cu atata patima? ma intreaba Paun cu oarecare ingrijorare, caci ma stie destul de bine fie si numai dupa cum ma misc si reactiile pe care le am.
-Ma gandeam la diverse detalii in urma unei retrospective. Nu prea imi place ceea ce am gasit undeva unde ma simteam ca acasa. Omul gospodar se vede de la o posta dinstanta dupa cum isi tine casa, insa uneori am impresia ca nu totul este cum ar trebui sa fie. Pe undeva am lispsit si eu destul de mult din aceasta a doua casuta a mea asadar lipsesc cateva bucatele pentru a face totul un intreg, dar se vor linisti lucrurile, caci drumul mi-e drept si ce-am calcat stramb a avut indreptare pe cat posibil. Daca o fi mai mult de atat…asta o s-o aflu mai devreme sau mai tarziu sau ar trebui sa fie si tacerea un raspuns…
-Tu stii mai bine…
Stie el ce vorbeste, insa pe mine m-a pus pe ganduri experienta proiectului luat de la zero si care are nu prea multumirea clientilor. Apoi m-am inchis intr-atat in mine, incat am ajuns sa am oarecare probleme in exprimare, insa cumva reusesc sa ma fac inteleasa si nu in sensul reprosurilor caci fiecare stie ce e mai bine pentru sine insusi chiar daca uneori mai este nevoie de ajutor. Ma bucur sa rabdarea si calmul proverbiale se reinstaleaza acolo unde le este locul. E drept ca mai e ceva de treaba, insa totul la timpul lor si cu mare atentie, caci se poate gresi iremediabil foarte repede si pe nesimtite incat nu stii de unde, ce, cum si cand te-a lovit. Si cand se intampla, iti asumi resposabilitatea si mergi mai departe cu gustul propriului esec mai departe.
-Ai chef de-o plimbare, Nadie?
-Cam da, beculetele stradale de sarbatori nu le-am vazut inca si am inteles ca sunt putin diferite, trebuie sa-mi vad nepotii, surorile si fratii, trebuie sa-mi revad pacientii care au ramas internati pe o perioada mai lunga si oare s-o termina lista? N-ai vrea sa ma ajuti cu a-mi ordona gandurile? Macar de data asta, cand ma simt deja balamuca cu toate ca nu ar fi cazul? Tare nu ma sufar cand sunt asa dezorganizata si nu prea stiu ce vreau…Ai gasit la biblioteca „Taslimanul” si „Duma Key” de  Stephen King? Uite cum se duc examenele mele pe apa sambetei!
Pana la urma am iesit in grup mare la plimbare si am reusit sa ma pun la punct cu ultimile informatii. Chiar si asa, sunt un mic Toma necredinciosul pana nu vad cu ochii mei plus ca trebuiesa rezist tentatiei de-a vizita in Centrul Portii Sangerii locurile dragi mie pentru ca sigur as incepe cu morga, desi as prefera neonatologia si orfelinatul.
-Sa stii ca prichindeii de la orfelinat ti-au simtit binisor lipsa, dar nu te lasam acolo pana nu te pui pe picioare, oricat te-ar manca pielea. N-am vrea sa te iei cu povesti si sa nu mai recuperezi odihna si ce ti-o mai trebui.
-Nu te contrazic, dar nici impacata cu gandul nu sunt Dally.
Niste privire cu subinteles se schimba pe la spatele meu, insa s-a cam uitat faptul ca pot vedea cu ceafa intr-un fel sau altul-anume pot daca nu citi, macar intui cam ce gandeste omul. Vreau doar sa profit de acest moment de liniste intre niste oameni care imi confera putina liniste prin a ma ajuta sa-mi gasesc un mic echilibru intern de sprijin…si totusi de ce observ atatea reprosuri in priviri si exprimare? Sa fie doar de la simplul fapt ca m-am tuns si mi-am inchis culoarea la par? Sa fie altceva mai grav? Intr-un fel, ma simt ca magarul in ceata caruia i-ar fi tare util un cutit pentru a-si gasi calea spre luminita de la capatul tunelului, desi calea nu este ratacita sau pierduta, ci, poate, o orbire temporara pentru ca am incercat sa fiu ca restul lumii pentru a doua oara si tot de atatea ori mi-am dat seama ca nu pot fi ca altii pentru ca sunt EU si atat, iar individul este unic in felul sau si ar trebui sa-mi aduc aminte pentru ce sunt apreciata de fapt si de drept de cei din jurul meu.
Anunțuri

Un gând despre „Nameless”

  1. Pretty section of content. I just stumbled upon your weblog and in accession capital to assert that I get in fact enjoyed account yiur blog posts.
    Anyway I’ll be subscribing to your augment andd even I achievement you access consistently
    fast.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s