Ieri


La ceva timp dupa aceea zi, voleibalistele Generatiei de Sacrificiu sunt acolo unde le este locul-pe baricade, dand clasa generatiilor care le vin din urma-fara munca pe branci nu se poate, iar rezultatele nu se mentin fara, cel putin, aceeasi munca asidua pentru a te mentine in varf.O parte dintre fete si-au intemeiat familii-parte s-au retras din performanta, parte au continuat. Eu, nimic, desi apropouri sunt destul de dese si azi, chiar daca Paun a trecut in alta lume.

-Mai repede „marit” pe altii decat pe mine, am raspuns intr-o doara intr-una din seri Kathrinei, cand ne intorceam acasa de la antrenament. Si, totusi, stii ca intrebarea este retorica, da?

-Cred ca de poimarti la Sfantul Asteapta si-n cazul meu.

 -Pe 30 febraurie sau pe 32 decembrie?

-Nu degeaba te-ai nascut ieri si ai 3 ani astazi, ei?

-Pai, nu?

-Unde ajungem in sistemul asta?

-La Balaceanca sigur, la Obreja mai sunt sanse sa scapi, pe motive de „buna purtare” zic medicii de acolo.

-Sau ca esti prea nebun pentru cei de-acolo si le „dereglezi” si mai rau pactientii.

Rare sunt momentele in care mai avem o clipa libera pentru a ne destinde, insa intre doua antrenamente si o tura feroce la munca, o glumita tot se mai nimereste.

Nu ma mira faptul ca sunt asteptata de Maicuta Moise, insa ma surprinde, pe undeva, prezenta lui Nea Gheo. Intreb daca la padocuri sunt toate bune, caci am avut o zi plina la centru si la clinca, plus doua antrenamente peste zi.  La cum o stiu pe Maicuta, clar are chef de vorba, iar ochii sclipitori o confirma. De altfel, la cat de „des” trece prin coltul asta de Piramida imi confirma si faptul ca are destula incredere in mine si toate merg ok.

-Crezi ca e rost sa mai bag o aripa?

-S-ar putea spune ca inclin spre un raspuns afirmativ, insa vad ca sunt dintre fete care rar raman peste noapte, dar o reorganizare dupa renovare ar da un raspuns mai concret. S-ar putea sa fie cativa care sa doreasca sa ramana in celalalt spital. Plangeri nu mi-au fost aduse la cunostinta, iar locuri sunt destule.

-Nu-i rau cum gandesti si stiu ca ai mult de furca. Nici la mine nu au ajuns plangeri sau ceva asemanator de cand te-am lasat stapana peste coltul asta de curte.

Foarte rari sunt cei care au nevoie de internare mai mult de o noapte, elfii se descurca foarte bine cu ai lor si cu ceea ce ma despaste pe mine, dar mai trimit cazuri carora nu le dau de cap, altfel nu am de ce ma plange. Sunt momente in care este foarte liniste si ma retrag in Urgente-imi alunga orice suparare, n-ai timp sa te plictisesti, dar este si o ocazie sa inveti ceva nou. Oricat de laudata  as fi pentru ceea ce fac si ceea ce-am reusit sa realizez, plus minunile care-mi ies din maini, nu ma fac sa ma simt cineva important, ci doar cineva care isi face treaba si-si vede de lungul nasului.

-Traducerea merge?

-Da, dar nu stiu cand am timp de ea, ma trezesc uneori cu pixul si carnetelul in mana.

-Nu esti prea vorbareata azi. A fost o zi tipica pentru tine, dar iar ai tendinta sa te inchizi in tine.

-Stiu, in ultima vreme, daca nu m-am retras in Urgente sau in Camera de Garda, am preferat sa ma retrag in Morga sau sa ma plimb in cimitirul pe care l-am vazut din biroul dumitale, in ziua in care majoritatea fetelor au experimentat ceea ce eu am trait deja si am invatat singura.  

-Intr-un fel sau altul, ai fost mereu legata de Lumea Umbrelor. Ai un talent in a intui si calma pe cei din jurul tau de ma lasi pe mine fara cuvinte.

-Asa o fi, nu te contrazic, insa cred ca sunt cea care voi fi mereu spinul din coastele unora si alinarea altora.

-Fondatorul Phoenicsilor se sacrifica?

-Nu am alta varianta. Sunt constienta ca am descoperit ceea ce-mi lipseste, iar aceasta Piramida nu ma implineste perfect. Drumul meu este o secure cu doua taisuri si va trebui sa le folosesc pe amandoua.

-Aceeasi alegere am facut-o si eu la un moment dat, insa tu, fata mea, esti mult mai puternica si capabila ca mine, iar pentru asta nu-mi voi retrage mostenirea pe care ti-am lasat-o.

Oare stie ce face? Poate vedea, alaturi de Elrond si Galadriel, mai adanc in profunzimea lucrurilor decat ceea ce au vazut deja?

-Iei credinta Muritorilor?

-Muritorii cred in multe feluri. Ma simt mai apropiata de una dintre ramuri, insa nu este cea a familiei adoptive in care am crescut si pe care am ignorat-o multa vreme.

-Simti o chemare mai puternica in alta parte?

-S-ar putea spune si asa. Casa imi este acest colt de lume, insa in ceea ce incep sa cred este locul spre care privesc aproape in fiecare seara, inainte de-a pune capul pe perna. Uneori nu apuc sa dorm deloc, insa m-am invatat si cu asta.

Prin minte imi trece momentul in care, cu putin inainte de-a termina clasa a V-a, s-a organizat Campionatul de Fotbal intre clase. M-am strecurat din curtea scolii alaturi de o colega, Alexandra, cu toate ca nu prea aveam voie sa iesim din curte, la ordinul dirgintei…

-Te gandesti la Caterdrala Sf Iosif?

-Da, Concertul de Craciun la care am fost in primul an de studentie nu a fost primul.

-Mi-am dat seama inca de atunci ca nici acel concert nu a fost prima oara cand ai calcat acolo.

-Adevarat, cred ca m-a „tradat” crucea catolica. Mi-am adus aminte de fosta colega din clasele V-VI. Contextul-meciurile de fotbal intre clase. Pur si simplu m-a luat de mana si m-am trezit acolo, incercand sa imit ccea ce facea ea.

-Si nu ti-a fost greu sa intrii intr-o biserica de alt rit?

-Nu prea.

-Curios, insa tot intr-acolo iti zboara gandul din cand in cand.

-Se simte, deci? La un an dupa ce s-a regasit magarul ratacit in ceata, am tot vrut sa merg din nou, insa nu prea am avut tragere de inima. Nu stiu de ce tot ma impiedicam si ma poticneam in usa, dand mereu bir cu fugitii in fata altarului, dar am reusit zilele trecute sa intru si am mai nimerit si o slujba. Mi-a starnit interesul, insa a mai trecut o buna bucata de vreme pana am nimerit la a doua slujba.

-Iar acum iti este greu cand n-ajungi.

-Crap de ciuda, insa va veni si vremea cand voi avea ceva mai mult timp liber. Chiar ma simt alt om intre acele ziduri si daca asta este sacrificiul meu, fie.

-Dar cum de ti-a venit colega asta in minte?

-De la ea am invatat sa fac o cruce romano-catolica si sa nu ma impiedic, intr-o oarecare masura, in obiceiurile casei. Am o gramada de invatat si tot am tragere de inima, dar cum si unde?

-Nu incetezi niciodata sa ma uimesti. Mereu mintea ta gaseste cate ceva.

-Nu-i vorba de asta. Capul iti este dat sa-l folosesti, nu sa-l lasi la usa oriunde intri-e vorba de ceva mult mai adanc, mai profund. Cred ca mai este ceva care mi-a atras atentia, insa nu-mi dau seama si nici nu imi aduc aminte ce-ar putea sa fie. Si benedictinele pe care le aveam la o aruncatura de bat de camin in New Jersey, nu prea prezentau interes, asa ca la un moment dat, am renuntat sa mai merg la slujba pana si duminica. Mi se parea ca-mi pierd timpul duminica dimineata. Sau erau iezuite?

-Dar de cate feluri sunt catolicii?

-O sa am raspunsuri cand ma voi lamuri si pe mine.

Discutia nu a mai continuat mult, caci oboseala zilei se simte de ambele parti. Maicuta Moise nu imi mai pune intrebari, stiind ca imi cunosc destul de bine nevoile si are destula incredere in mine incat sa nu intervina decat atunci cand ii solicit acest lucru sau simte ca este cazul.

-Cert este ca vreau sa cunosc cat mai multe din acest rit. Nu este un impuls de moment, asta e sigur. La un moment dat se va observa o schimbare in ceea ce ma priveste. Daca voi fi vreodata intrebata, voi raspunde.

-Fiecare are dreptul de-a alege.

-Intr-adevar, am observat ca fiecare dintre fetele tale a fost lasata sa-si ia propriile decizii. Sfaturi am primit mereu, poate nu ne-au fost utile toate, pe moment sau la un moment dat in viitor, insa cred ca, pe partea asta, acesta imi este drumul.

-Te-ai gandit la o familie sau la un ordin?

-Nici, nici. Cred ca imi este mai bine sa las asta la cum pica, sa spun asa. Cred ca s-a putut observa cat de greu imi este sa las omul sa se apropie de mine, iar daca imi fac prieteni, acestia sunt pe viata.

-Esti un mister total, ma intreci si pe mine in multe privinte.

-Tare as vrea sa nu mai fiu ridicata in slavi. Sunt la fel ca toti ceilalti, in felul meu. Si, foarte rar, s-a intamplat sa aleg varianta simpla.

-Nu ti-a fost greu sa intri in Catedrala, avand in vedere ca vii dintr-un alt rit?

-La cel mai sincer mod cu putinta, nu! Tot ceea ce n-am vazut pana acum este o sinagoga, dar este timp pentru toate. Prejudecatile si altele de genul asta nu intra in aria mea de interes. Gura lumii spune multe si de proasta calitate, nici macar. Oricum, nu am de gand sa ma arunc intr-o astfel de dezbatere, cred ca nu-si are rostul, insa pot spune ca ar fi unele detalii- poate semnificative, poate nu-cu care nu sunt de acord.

-Te deranjeaza subiectul?

-In clipa de fata cam da, este un punct sensibil inca si pentru mine si pentru moment, nu doresc sa discut cu nimeni despre asta.

-Ciudate fete sunteti si tot atatea caractere, insa voi stiti ce este mai bine pentru voi, acum ca sunteti mari.

Ne suna telefoanele in acelasi timp, semn ca undeva e buba mare. Nu e nici prima cand se intampla si nu va fi nici ultima.

-Ce iei, ma intreaba Maicuta dupa ce ne lamurim ca e nevoie de inca doua perechi brate pe baricadele Urgentelor.

-Cezariana?

-Incepi sa iei paine de la gura unei babute mai mult sau mai putin nevoiase, deci?

-Tinerii din ziua de azi! In loc sa bage la cap, ei te scot la pensie…

Ziua se incheie la doua dimineata, cel putin in teorie. Momentele in care apuc sa dorm mai mult de cinci ore pe noapte au devenit extrem de rare, dar am avut si perioade in care nu am inchis un ochi doua-trei zile la rand.

Sa fi simtit o oarecare aversiune dinspre aceasta femeie? S-ar putea sa mi se para, rar s-a intamplat sa maraie, insa cu un anumit motiv bine intemeiat.

Am surprins-o uneori gandind ca asa voi fi mereu, prinsa intre doua lumi si se vor ivi momente in care va trebui s-o sacrific pe una in favoarea celeilalte. Din raspunsurile mele si-a dat seama ca inca nu stiu destule, iar curiozitatea ma roade la cote maxime, asa ca va putea sa-mi puna intrebari cat de curand, caci nu voi avea odihna pana nu voi avea ceva raspunsuri la intrebarile care curg intr-una. Cert este ca nu voi impune nimanui sa creada in ceea ce cred eu sau sa faca, macar in parte, ceea ce fac eu. La intrebari voi raspunde cat voi putea de bine.

Aici imi vine in minte o intrebare pe care am cam ignorat-o de ceva vreme, anume de ce fetele pe care le-am avut langa mine in New Jersey au cam uitat de obiceiurile lor.

-N-ai somn? o iau pe Martha la rost.

-Din cate imi aduc aminte, cineva spunea ca ganditul prea mult dauneaza grav sanatatii si scoate fire de par alb in cap?! Sincera sa fiu, nu prea am somn-Mark m-a sunat si mi-a spus ca vrea sa se insoare cu Sonia in cel mai scurt timp.

-Asta da vestea zilei.

-Da` ce esti asa morocanoasa?

-Eh, la Urgente unul dintre cazurile alea nesuferite cand, la prima vedere, ai de ales pe cine salvezi-mama sau copiii. Ce ziceai de sor`mea si gandurile fratelui tau?

-S-a hotarat alde fra`miu ca Sonia este ceea ce cauta, sfarsitul povestii.

-Dupa 16 ani si-a dat seama de asta? Bine, vreo sase ani Sonia era cam minora pana si aici, la romani, asa ca raman spre 10 ani in care putea s-o ia si s-o lase tot de atatea ori.

-Sa fi fost distanta pe care a luat-o Sonia fata de el atata timp sa fi avut un cuvant de spus?

-Cred ca da, stie ea ce, cand si de ce face anumite lucruri, chiar daca risca enorm. E adevarat ca mai si greseste uneori, greseli pe care si le asuma. Mai stie cineva in afara de mine?

-Acesta este unul din lucrurile care-mi plac la tine-discretia. Raspunsul este nu, insa cred ca se va afla curand, caci intrebarea va fi pusa curand. Tare nu-mi place cand vad ca esti asa obosita, sincer. Imi vine sa te iau de mana si sa te leg de pat pana te odihnesti cum trebuie.

-Inteleg si-ti multumesc pentru increderea pe care mi-o acorzi si grija ce mi-o porti. Sa stii ca mai dau si eu cu bata in balta, nu fac exceptie de la regula.

-Vreun flacau la orizont?

-Nu prea, ma gandeam la surorile de langa caminul din New Jersey. Sa fi fost iezuite?

-Mai mult ca sigur, prea erau active. Si, ai dreptate, Mark a spus ca va trece si pragul bisericii cu mireasa lui.

-Asadar e pe viata decizia, nu gluma. Stii, imi dau seama ca suntem niste cobitoare in crucea noptii.

-Mda, insa m-ai luat de urechi zdravan si ma asteapta o spovada lunga rau si o penitenta pe masura.

-Nu te contrazic. Imi tii de urat?

-Bataie cu perne?

-Nici sa te refuz nu pot…

Asadar Sonia va fi prima. Pe undeva nu ma mira decizia lui Mark, m-ar soca daca ar fi refuzat. Urmarindu-i de-a lungul timpului, puteam sa bag mama in foc fara sa ma ard ca se va ajunge aici.

Vestea s-a imprasitat repede si niciuna din familii nu a avut nimic de obiectat. Interesant a fost ca si celelalte trei surori si-au exprimat dorinta de a-si intemeia familii, asa ca s-a pus la cale o singura nunta pentru toate patru.

S-a stabilit ca locatie New Jersey pentru a fi la jumatatea distantei pentru toti.

Nunta a fost extrem de restransa si au fost invitati doar ce-i apropiati. Nu mi-a fost greu sa inteleg ce-i in sufletul Maicutei Moise sa dea patru fete odata. Nu stiu cum de-am putut sa rezist sa-mi dau toate surorile odata, insa macar ele sunt linistite si fericite. Am prevazut de multa vreme ca asta se va intampla.

-Tu n-ai astfel de planuri?

-Sincer, ferm si vehement, nu categoric. Vazandu-le pe ele, eu nu simt aceasta chemare, nu in felul acesta. Nu cred ca mai trebuie sa amintesc nimanui ca la cei care am tinut mi-au fost luati, insa cel mai mult am tinut la Paun.

-Stiu, a fost o legatura aparte intre voi cum rar exista. Acum incep sa inteleg in ce parte bati si ma mir ca n-am observat asta mai devreme-spinul si alinarea, morga, mereu alaturi langa cei in nevoie si langa cei care pleaca din lumea asta…ce-o fi fost in ochii mei de-am fost asa de oarba?

-Nu te grabi sa tragi concluzii, ii raspund. Pur si simplu am renuntat la durerile mele ca sa le fie bine altora, care au suferinte mai mari ca ale mele. Am trecut eu vreau la ce vor sau au nevoie ceilalti.

-Tu si Kathy, iar Martha e nehotarata, dar cineva trebuie sa vegheze. Eu realizez ca n-o mai fac de mult, intuind ca voi faceti acest lucru mai bine ca mine. Si eu simt ca nu mai pot, am obosit. E timpul vostru. Nu voi pleca prea curand din aceasta lume, insa lumina mea a inceput sa scapete.

-Ma indoiesc ca vei fi data la o parte sau ca ti se va lua ceea si cine esti. Stii prea bine ca Martha si Kathy sunt oameni de lume, in timp ce eu prefer sa stau in umbra chiar daca sunt observata si mai las oamenii fara grai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s