-Poate va intrebati de ce v-am adunat pe toate, cu toate ca unele dintre voi sunteti in timpul programului, incearca sa ne lamureasca Maicuta Moise. Acum, ca s-au afisat rezultatele fnale la Bacalaureat, voi, Generatia de Sacrificiu, va veti reintoarce la antrenamente. De la 1 octombrie vor incepe cursurile universitare, caci s-a mai atins un barem, anume acela ca toti absolventii de liceu sa nu se scufunde cu Bacul. Si vad ca ati facut treaba buna. Deocamdata voi merge pe burse, insa de la anul se va intra si in sistem examen de admitere. Cred ca v-au ajuns 6 luni fara antrenamente…sau mai vreti vacanta?
Clar nu mai vrem vacanta, ne e prea dor de antrenamente si competitii si nu cred ca am uitat finala, dar macar am trecut peste socul initial.
Ne mai spune ca bursa va fi disciplina de studiu principala, restul optional si ne roaga sa ne gandim fiecare la ce vrem sa ne alegem si sa nu fie la plesneala.
-Ma uimesti din nou, Nadia. De ce ti-ai ales inca doua categorii de optionale atat de diferire?
-Stiu ca atestatul de antrenor ma va ajuta foarte mult pe partea de volei, asadar vor fi doar antrenamentele, raspund dupa cateva clipe de gandire. Apoi, imi place foarte mult munca la pediatrie si cu Montasii-Masupiali, dar si padocurile imi sunt dragi. Chiar si asa, stiu ca imi trebuie si ceva cunostinte de management, administratie, sociologie si psihoglogie, iar istoria antica si mitologia nu cred ca mai au nevoie de vreo explicatie.
-Nu gandesti rau, asadar nu te contrazic. Asadar mintea colegei voastre poate indura si bio-chimie, fizica, anatomie, botanica, istorie antica si mitologie si sunt sigura ca nu le-ai ales la intamplare.
Simt privirile fetelor asupra mea neintelegand unde bate Maicuta Moise, insa sunt constiente ca n-ar avea rost sa piseze la cap pe mine sau pe dansa pentru a afla ce este in capul meu si de ce, de cele mai multe ori, Maicuta Moise nu are nevoie de prea multe explicatii din partea mea ca sa inteleaga unde bat sau de ce fac anumite lucruri sau iau unele decizii care dau impresia potrivirii nucii in perete.
Ne intram repede in mana, dupa ce ne organizam putin programul de lucru. Cantomententul de reacomodare tine pe toata durata lunii august-doua saptamani la munte in Victoria, Canada, si alte doua saptamani pe malul oceanului in Victoria texana a Statelor Unite. Ma bucur ca nu s-a ales New Jersey, evident, din motive pe care doar eu le stiu. Se pare ca nu ne-am pierdut prea mult din forma fizica sau din reflexe. Pana la inceputul anului universitar, deja eram pe picioare.
In decembrie suntem avertizate ca va trebui sa ne impartim intre examene si primele meciuri, din a doua jumatate a lui ianuarie. N-ar fi prima oara cand am face asta, insa cele 6 luni de pauza isi vor spune, cu siguranta, cuvantul.
De Craciun aflu ca ma pot muta in casuta din aripa de vest, langa padocurile atat de dragi mie, iar nea Gheo, seful grajdarilor, va fi o companie placuta.
Intreb daca ma insoteste careva, insa stiam raspunsul negativ inca de le inceput-e ceva care sperie pe toti avand parca o aura ciudata cam prea intunecata si care pe cei multi ii sperie. Nimeni nu trece de o anumita linie a padocurilor. Paun este singurul care se ofera voluntar sa ma urmeze. Nici nu credeam ca ma va lasa singura.
-Banuiam ca vei veni doar tu cu Paun, imi spune Maicuta. M-am gandit sa fac la parter o clinica medicala cu tot cu Primire Urgente. Nu cred ca trebuie sa-ti spun, totusi, ca aici vor veni 99% Montasii-Marsupiali-in spitalul mare nu prea mai sunt departe de ochii curiosilor, deci nu mai sunt in siguranta. Tot la parter, este si un centru pentru copii orfani sau abuzati si inca unul pentru persoanele aflate in dificultate. La primul etaj este un living, biblioteca si inca vreo cateva camere pe care sa le amenajezi dupa cum ai nevoie. Si exista si al doilea etaj unde sunt camerele pe care intr-o zi surorile tale le vor ocupa intr-o zi cu toate dotarile necesare si nu vor fi doar ele, va vor urma si altii care isi vor gasi rostul langa voi. Pentru tine si Paun am pregatit podul si mansarda.
Stiu, stiu nu trebuie sa-mi spui ca in mare parte am intuit la ce te gandesti. Te-am urmarit tot anul si am inceput sa inteleg ce fel de om esti, insa nu te pot intui in totalitate. Pana si pe mine ma poti intui mai usor, insa tu esti un zid de netrecut. Lucrul asta l-au putut observa Sonia si Elena, ca sa nu mai spun ca dai de inteles exact cat trebuie, nimic mai mult, iar daca simti ca sunt semne de intrebare, abia atunci intervi. M-am gandit la clinica nu numai pentru siguranta celor care ii vor trece pragul, ci si la f aptul ca lucrezi mai bine cu ei decat mine sau Dally si ai mereu cele mai dificile cazuri-intotdeauna trag la tine aceste cazuri si sunt sigura ca nimic nu iese de la tine cat se cere discretie maxima, nici macar. Copiii si cei aflati in nevoie stiu ca mereu trag la tine mai inainte de-a ajunge la mine si mai stiu ca esti foarte cautata pentru un sfat sau o vorba buna, iar pentru asta stiu ca trebuie sa-ti multumesc, imi usurezi enorm munca. Ar mai fi de spus ca mai sunt unele finisaje pe care ti le las tie in grija, iar cu asta incheiem discutia.
Stiu ca imi va fi dor de mai mult decat compania lui Paun si de zumzetul permanent atat de specific „Murgului”, cat si Colegiului, dar rostul meu este in alta parte.
Am putut observa de-a lungul pauzei de 6 luni, cat si de-a lungul primului an de studentie ca nu doar Maicuta Moise a fost neiertatoare cu generatiile care ne vin din urma, dar asta nu se va opri aici, se va mai trage mult si bine si asta nu peste mult timp.
Patru ani trec intr-o clipita impartindu-ma intre cursuri, antrenamente, cantonamente si concursuri prin toate colturile tarii si ale lumii, in timp ce parterul casutei este un furnicar permanent; printre picaturi, dau o mana de ajutor si la padocuri, ca o relaxare.
In iulie 2005, trec peste primele certificari si licentieri, insa mai raman cursurile pe parte medicala. In perspectiva, n-a fost rea studentia, insa au fost momente in care n-a fost totul chiar roz, insa obinuita sa inghit de toate, am preferat sa plec capul pentru a nu fi taiat de sabie. In Pamantul de Mijloc am avut ocazia de nenumarate ori sa ma strecor, sa leg o prietenie frumoasa cu elfii si nu numai. Am gasit locuri unde sa ma pot refugia, nestiuta de nimeni, pentru scurte momente de reculegere si meditatie, insa presimteam ca urma sa cad urat de tot si ca aceasta cadere va fi departe de ochii celor multi si va produce o schimbare drastica in mine.
Am inceput sa simt ca un mare gol incepe sa se formeze in mine si nu am cu ce-l umple. E adevarat ca in penultima zi a anului 2000 ingropasem un om care a reusit sa-mi atraga atentia incat as fi facut un pas destul de important la un moment dat. A urmat si al doilea care m-a scos din amorteala, insa a fost si el inghitit de pamantul din care a fost creat. Am inghitit si acest nod, insa aveam sa regret daca m-as fi casatorit cu vreunul dintre ei. In permanenta, Paun a vegheat asupra mea, fara sa ceara niciodata mai mult decat strictul necesar.
Curand a venit si 2006, an in care am incheiat socotelile cu anii de studentie. De masterat nu ne-am atins niciuna pentru moment. Maicuta Moise avea sa ne dea din nou o pauza de vreo 6 luni caci cele care veneau din urma se cam culcasera pe-o ureche parand sa uite ce diavol poate fi Maicuta.
La mijlocul lui decembrie, am fost anuntate oficial ca suntem in vacanta.
-Nu vreau sa va mai vad la fata in toata aceasta perioada, asa ca fiti potarnichi dragute si imprastiati-va, iar asta e valabil si pentru tine, Nadia. Nu vreau sa te mai vad muncind la clinica, nici la padocuri si nicaieri in alta parte pe baricade. Ti-ai format o echipa capabila in care am incredere, iar nea Gheo stie ce treaba faci cand este chemat in alte parti, ti-ar putea lasa oricand padocurile pe mana si sa plece fara grija, asa cum ti-am lasat eu casuta pe mana.
Mustacesc, dar stiu ca are dreptate. Daca nu s-ar ratoi la mine pe un ton asa bland, putin ingrijorat si rugator nu m-as da dusa. E adevarat ca am tras de mine fara pauza, cu placere. Pe undeva, imi dau seamsa ca nu m-am uitat prea des in oglinda si gol din sufletul meu a crescut pe nesimtite. Se hotaraste sa facem Craciunul si Revelionul impreuna, apoi fiecare va pleca in vacanta, pentru o vreme.
-Stiu ca va trece multa vreme pana cand o s-o revedem pe Nadia.
-De unde stii?
-Pai, isi cam face curatenie pentru o lipsa indelungata, iar Paun vad ca o sa cam stea la elfi. De ce unul stanga, altul dreapta?
Asadar, surorile mele banuiesc ceva. Nu ca ar fi prima oara cand fac o astfel de curatenie, insa nu am disparut subit, lucru pe care intentionez sa-l fac acum. Vreau sa ma comport normal, Paun a mai fost plecat la elfi. Oare ce-ar putea sa ma tradeze intr-un asa mod incat sa fie aceasta banuiala batuta in cuie? N-are rost sa ma agit, le las cum pica toate. N-am de gand sa trec pe la familia adoptiva, nu vreau sa-mi vad fratele. Dar de ce imi sare tandara? Asta e un semnal de alarma ca putina sihastrie nu-mi strica…inca 6 ani frumosi trecuti pe nesimtite…
Umbre in Amurg 