-Stiu ca este destul de tarziu pentru cativa dintre voi, deschide discutia Maicuta Moise.

Am un motiv bine intemeiat pentru care v-am adunat pe toti aici si stiu ca unii dintre voi ati observat deja schimbari si ca asteptati raspunsuri la intrebari pe care le aveti nerostite. Unele dintre ele am putut sa le intuiesc, in timp ce altele, va trebui sa le rostiti voi, pentru a putea sa va raspund. Daca nu voi putea eu, stiu ca Misha va avea un raspuns pentru voi.

-Si daca niciunul dintre voi nu va putea sa raspunda?

-Cred este cineva care va reusi acest lucru, pentru ca si noua ne-a dat raspunsuri cand nu am putut raspunde, intervine Misha ferm si hotarat.

Din nou, biroul Maicutei din Piramida Murgului este locul de intalnire cand s-a strigat “sedinta!” si ne-am adunat de-a fir-a-par toti, inclusiv tripletii cei mai mici ai familiei, caci au simtit agitatie in sufletele tuturor si n-au vrut nici in ruptul capului sa seada cumintei in patuturile lor. Ma bucura faptul ca am lasat biroul asa cum l-a lasat Maicuta la plecare, trecand din cand in cand pentru a face curat si a-l aerisi.

Presimteam cumva ca va mai fi folosit la un moment dat, dar luam in calcul ca va ramane gol pentru totdeauna, pastrand in el amintiri ale Maicutei. Fotografii inramate cu copiii dansei in diferite ipostaze, dar niciodata in paragina cat sangele familiei Moise va curge chiar si un strop in venele cuiva.

Suna aiurea exrpimarea?

Poate, dar consider ca Maicuta a lasat o amprenta bine definita in fiecare dintre copiii dansei, 25 la numar-chiar daca unii au crescut in sanul Piramidei, alaturi de mami si tati, in timp ce altii s-au imprastiat ca potarnichile in lume fara voia lor, dar tot la Piramida Murgului s-au intors, intr-un final.

Din coltul meu preferat, fereastra care da spre Cimintir, observ ca au venit si locuitori ai Pamantului de Mijloc-seniorii elfilor: Cirdan, Galadriel si Celeborn, Elrond, Thrandruil.

A venit si nelipsitul Gandalf.

Din Rohan au venit Theoden cu Anai, Eowyn si Eomer, iar din Gondor Faramir, Boromir si Brianna. Skin-changers au trimis pe Beorn si Anna, iar dwarfii au fost reprezentati de Thorin, Dain si Balin.

Surpriza cea mai mare a fost prezenta lui Ulmo si Mandos, alaturi de Neridor si Anubis. Paun, desi agreat de familia mea, a refuzat politicos sa vina, intrucat ii depaseste statul sau de Companion in preajma mea.

Nu cred ca poti invinovati un Phoenix batran care se afla la apusul vietii, trecut prin destule si care nu isi doreste sa se amestece in probleme care nu le considera ale sale chiar daca aceste probleme ma privesc pe mine in mod direct. Ma bucur ca din acest colt pot supraveghea nu doar cimintirul, ci si Poarta Sangerie, Padocurile Vestice si Curta Piramidei.am o ureche atenta la ceea ce se discuta si un colt de ochi asupra celor din incapere.

-Cred ca sunteti toti indreptatiti sa stiti de ce am lasat-o pe Nadia cu asa povara pe umeri timp de cativa ani ca apoi sa revin alaturi de Misha si sa o eliberam de aceasta povara fara nicio explicatie.

-Nu as zice chiar asa, intervin. Dar continua-ti ideea, Maicuta.

-Intr-adevar, cand am ajuns in locul in care am vazut lumina zilei, am simtit ca ceva nu era in regula si am fost nevoita sa creez o diversiune oentru a iesi la iveala ceea ce trebuia scos la iveala si distrus. Totul a cazut pe umerii tai si imi dau seama ca, de fapt, ai stiut in tot acest timp fara sa-ti spuna nimeni nimic. Sunt constienta, copila draga si chinuita, ca sunt voci care ar fi vrut sa ramai in locul meu mai departe, insa s-a inteles ca nu mereu ai varianta mersului dupa cum vrea inima, ci dupa cum gandeste mintea.

La Casuta Centru am fost amenintata ca pleaca toata lumea daca te iau de acolo-aici stiu ca este munca ta de la inceput si nu intentionez sa te rup de acolo pentru ca te-ai pune si tu in capul de-a curmezisul si nu acesta este scopul Centrului si al faptului ca ti l-am dat in grija. La Padocurile Vestice trebuie sa cedez in favoarea ta. -Whitestar si Murgul Soniei?

-Si da si nu, dar mai este ceva care trebuie sa aflii tu singurica. -Deja rotitele au inceput sa se invarta, rade Misha.

-Parinti rai ce sunteti, ma imbufnez spre hazul tuturor.

-Nadie, intervine Ulmo care a ramas tacut in coltul lui pana acum. Parintii tai au ochii buni, mintea agera. Am observat in marile lui Cirdan comportamentul animalelor si reactia lor cand te simt aproape. Delfinii nu se apropie de oricine, balenele si rechinii ucigasi nu se pleaca in fata nimanui. -Si noua, intervine Beorn, instinctele animalelor in care ne transformam au primit un sentiment bun legat de tine. Si Phoenixul nu este, in totalitate de vine.

-Skin-changerii ar trebui sa stie ca, in cazul meu, chipul omului este un blestem.

-Omul zilelor noastre, cel de dincolo de Portile Curtii, sunt mereu pusi pe rele si stricaciuni. Chiar si cei care ne sunt alaturi de ani buni, habar nu au ce-i inconjoara sub aspectul uman al catorva dintre cei cu care relationeaza. Observa o altfel de atmosfera pe care o agreaza si ii face sa se simta bine. Incearca, fiecare dupa puterile sale, sa mentina si sa imbunatateasca ceea ce au. Asta ma bucura.

-Observ ca te ia plansul cand te trimit dincolo de Porti. -Sa nu exageram, dar nu mai am aceeasi tragere de inima ca inainte. Cam incep sa intorc spatele lumii in care incep sa nu ma mai simt bine, cu mici exceptii, evident. Deci tot ma duc…

-Mda, si asta o trebusoara. Se lasa o clipa de tacere. -Locuitorii Rohanului, vorbeste Theoden, doresc sa ne fii mijlocitor si, la nevoie, sa te ajute benevol. -Anai, ai ceva sa ne spui, intreb scurt si la obiect.

-Am povestit de tine acasa si fiecare te-a urmarit in vreme de pace, dar si in vremuri tulburi. De cand ne cunoastem, ai dovedit ca esti o lidera de urmat, o indrumatoare si o prietena foarte buna, mergand pana la sacrficiul de sine. Benevol si fara sa ceri ceva la schimb.

-Trebusoara asta e valabila pentru toata lumea. Daca voua va e bine, imi este si mie bine.

-In Gondor, lumea te cere, de asemenea, intervine Brianna. Nu o condamn pe Anai cand afirma cele ce tocmai le-a spus: esti prietena, lidera si sfatuitoare, chiar daca sunt o fire mai dificila uneori.

-Beorn, ai vazut ce-i poate pielicica fatucii asteia, mintea ce-i bubuie si ce comportament are.

-Am vazut, Anna. Este dintr-o bucata, raspunde Beorn. Si stiu ca fara ea, Poarta Sangerie nu statea in picioare azi, mai tarziu decat ieri. Chiar daca chipul este al unui copil, sufletul ii este batran si totusi are puterea de a merge mai departe.

-Din cate imi dau seama, elfii cei vii, de toate neamurile au prins drag de Domnita Phoenix, vorbeste Mandos. Si cei morti o apreciaza, asta va spun eu. Seniorii elfilor ce spun?

-Este adevar in spusele celor vii, cat si in spusele celor morti.

-Mortii Pamantului de Mijloc o vor, in continuare, strajer si ingrijitor chiar daca are sange cald si inimioara inca ii bate in piept, Neridor conchide. Nu stiu cum reuseste, insa are mare grija de noi, de linistea noastra, a tuturora-cei adormiti pe vecie, cat si a celor aflati la odihna. Narsil o asculta si vine imediat, la chemarea ei. Va spun sincer ca in momentul in care ii va veni vremea sa-si doarma somnul de veci, imi va semana multa amaraciune in suflet. Phoenixule, sa ai grija de Domnita noastra, altfel jar manci, auzi?! -Neridor, sa fim rezonabili, intervin prompt. Are Paun multe zile fripte pe seama mea si multe galusti a inghitit servite de subsemnata. Stii prea bine ca asta e treaba lui de cand am venit pe lume…sa ma suporte si, colac peste pupaza, sa stea cu amandoi ochii pe mine. Dar tu cand te-ai hotarat sa vii? Paun tace, pleaca ochii si imi da de inteles ca pot sa-mi vad de discutie mai departe. O secunda mai tarziu imi dau seama ca mezinii nu mai rezista mult si vor dori sa se bage la somn.

-stiu, Domnita, ce si cum s-a intamplat la venirea ta pe lume si a surorilor matale, dar ne e prea drag de tine.

-Pfui, oi avea eu sange albastru, insa am preferat sa las toate drepturile la tron surorii mele mai mari, Dally, pentru ca imi place mai mult intre oamenii simpli, preferand, praful, sudoarea, nevoile, si simplitatea.

-Sincer, intervine Dally, eu nici n-as stii ce sa fac unde Nadia gaseste solutia. Am incercat, dar pitica ma depaseste. Scuze de apelativ, surioara!

-Dar…

-Ultima oara cand am facut bubu deoarece m-am taiat la geget, a curs sange la fel de rosu ca al oricui din aceasta camera…

-Crezi ca o scot la capat in seara asta cu tine?

-O sa fiu sincera cu tine, Neridor…Ntz!

-Ma gandeam eu ca nu-i chip, neam!

Atmosfera se destinde pentru cateva clipe, lucru care se cerea nervii fiind intinsi la maximum.

-Stiu care imi sunt drepturile, dar sunt constienta si de obligatiile pe care le am.

-Din cate am putut observa, vorbeste Mandos, gasesti un echilibru demn de invidiat in viata si in toate lucrurile pe care le faci si, mai ales, intre doua lumi total opuse. Rar mi-a fost dat sa vad asa ceva si respect acest lucru, daca este facut cu un scop bun, dar a tine vad ca este si foarte nobil. Anubis si Neridor au fost mereu cei care te-au aparat la inceput, cand refuzam sa cred ca sunt multi dintre spiritele elfilor care sunt mereu gata sa te ajute cot la cot cu numeroneeni lui Neridor si Phoenicsii lui Anubis. De altfel, Aule, despre care nu cred ca trebuie sa-ti spun cine este, stie de stropul de sange care apartine semintiei copiilor lui, mi-a dat de inteles ca ar vrea sa te cunoasca la un moment dat la Cuivien, cum ii zicem noi. Ce-i raspund?

-Primesc.

-Stii unde este?

-Este unul din locurile unde imi gasesc linistea departe de ochii si urechile curiosilor, unul din locurile unde merg singura, nestiuta de nimeni. Si, nu, nu va spun si voua curiosilor, decat prima pe dreapta, a doua pe stanga….sa-mi fie cu iertare, ca discutam treburi serioase pana la urma in seara asta.

-Nu cred ca strica nimanui sa ne descretim putin fruntile, gandeste tare Cirdan.

-Mai sunt si alte creaturi din vremuri indepartate pierdute in negura timpului care salasuiesc in inturneric care ii dau ascultare si nu de teama, ci de buna voie.

-La care nu am apelat deoarece nu am considerat ca este nevoie, lady Galadriel.

-Oare de cate ori ti-ai pus viata in pericol de moarte pana acum?

-Stii prea bine ca exista un loc in munte, unde lumina nu patrunde, unde se doarme si ca va veni momentul in care vom sta fata in fata, moment in care nimeni dintre cei prezenti nu ma va putea ajuta si atunci va trebui sa-i chem. Doar atunci! Dar pana atunci, am ochii atenti si urechile destupate. Si simturile ascutite.

Din nou, un moment de liniste. Elfilor, lui Gandalf, le citesc intelesul vorbelor mele in ochi. Stiu si ei ca va mai fi un hop si se spera ca nu vom fi luati prin surprindere. Poarta Sangerie, ca batalie, ar fi doar aperitivul, la fel ca si Hogwartsul, la un loc.

-Mi-a ajuns la urechi, vorbeste, Dain dwarful, si s-a dovedit ulterior, ca unul de-al nostru vede dincolo de aparente si ca ciocanul lui Durin te asculta, la fel ca cutitasul ala al efilor.

-Nu se cheama cutitas si nici sabitua, ci Narsil, zic. Presupun ca dwarfii nu au ciocanele din cele cu care se joaca in groapa cu nisip copiii oamenilor, intervin destul de dur pentru a evita o disputa, ci merg la razboi cu ciocane solide.

-Fie, de acesta data! Balin imi spune ca te integrezi binisor intre cei de-un neam cu noi. De altfel, a fost prezent cand ciocanul lui Durin si securea de razboi a lui Thror au venit de nicaieri la tine si ca le-ai manuit de parca erau niste jucarii.

-Securea lui Thror nu-mi apartine, ci o am in pastrare; mai am o doua secure in pastrare, cu patru taisuri, care se stie cui a apartinut, dar inca nu a fost gasit. Toate la timpul lor as zice. Gandalf, as zice ca un pui de somn cateva mii de ani nu strica nimanui, dar nu mai e acolo, ci la adapost sigur. V-as ruga sa nu-mi mai chinuiti mintea cu intrebari, ca nu merge asa. Lady Galadriel, te rog!

Inchid gura dwarfilor din nou cu semnele de pe piele, sapte semne cu care m-am nascut, fiecare reprezentand o casa din cele sapte ale paritilor dwarfi. Am o multime de semne pe piele din nastere si, incet-incet, incep sa le dau de cap.

Pana la urma, primesc pace, pentru ca dau clar de inteles ca sunt constienta de responsabilitatile pe care le, insa chiar daca sunt doar un copil in ochii tuturora, raspund de multe cu o maturitate rara in gandire si comportament. Iar daca zic o treaba, stiu ce vorbesc. Ori, fiecare persoana din biroul Maicutei cunoaste foarte bine ceea ce am facut pana acum si daca Maicuta mi-a lasat timp de 5 ani munca de o viata pe umeri si am reusit sa-i dau de cap, asta este ceva si am unul din multele atuuri de-a invata repede si de-a gandi la fel de repede ca in actiona cu cap.

-Maicuta, Misha?

-Raspunzi de Pamantul de Mijloc. Noi nu ne pricepem la d-astea si vad ca ai radacini bine infipte acolo.

-Neamuri cred ca as zice, radacinile mele sunt aici, de aceasta parte a Portii Sangerii.

-Fie si asa, intervine Misha impaciutor, zambind in coltul gurii. Observ cat de mult semeni cu mama ta, o razboinica adevarata!

-Sa ne intelegem: Pamantul de Mijloc, Padocurie Vestice, Casuta Centru, echipele de volei…mai e loc de o trebusoara sau doua, in caz ca ma plictisesc, zic si eu? Lumea rade si ma bucura acest lucru.

-Carcotasii mei de frati si surori ce spun? Este important sa stiu si parerea voastra.

-Dja face nani, buf-buf poi!

-In traducere, Coco zice pe limba lui ca ar trebui sa fiu mai atenta cu odihna, altfel ma culegeti iar de pe jos, zic dupa ce reusesc sa-mi inabusi hohotul de ras. Stie el ce stie.

-Nada, Coco bun!

-Mai, mai, Dasa! Geo?

-Adia ale glija de loala lumea,noi vem glija ea…

-Mai poti zice ceva? E grav cu mezinii, Maicuta! Sunt mai dihai ca voi!

Plec ochii si imi dau seama cat de receptivi sunt piticii cu ceea ce se intampla in jurul lor si nu au decat 3 ani de viata! Ma intreb ce le rezerva viata, chiar daca sunt atat de mititei.

-Maicuta, Misha, Nadia, am facut un mic consiliu fratesc sa zic asa, vorbeste din coltul lui, Billy. Am ajuns la concluzia ca Nadia, desi este mai tanara ca unii dinte fratii ei, dar si mai mare decat altii este echilibrul care ne tine impreuna. Pentru toti este un punct de sprijin, luminita de la capatul tunelului. O parte din noi am cunoscut-o indeaproape de curand, Sonia si Becca au cunosct-o pur intamplator, s-ar zice, cei mai mici ca ele au avut ocazia sa o cunoasca in 2000 cand s-a intors in tara din Statele Unite. Amprenta ei se simte si pe unde trece, lasa porti deschise, prieteni de viata si cate si mai cate. Sunt persoane care ar vrea ca Nadia sa dispara de pe fata pamantului, ii pun bete in roate si o urasc pentru puterea ei de a se ridica si de a merge mai departe in viata. Accepta toate relele de are se loveste, mereu se sacrifica pentru toti si nu cere nimic in schimb.

-Chiar daca este un mister total, pot spune ca te aduce cu picioarele pe pamant exact cand pierzi sirul evenimentelor.

-Rau ti-o fi tie, Scott Levy, ei?

-Asa cum ea vede profunzimea lucrurilor, trebuie sa cauti si in ea profunzimea firii ei. Este constienta de puterile care zac in ea si le foloseste constient, cu cap, isi face simtita prezenta si Severus, din coltul lui.

-Multe se spun despre ea, insa ea isi vede de treaba. Tacuta, linistita, echilibrata si cu o minte puternica la fel ca trupul aparent firav, face prapad la nevoie, dar este la fel de blanda ca atingerea unui fulg. Este gardianul si indrumatorul nostru. Laudele curg din toate directiile si nu se mai opresc. Mi-as dori, macar pentru o clipa sa mi se gaseasca si un mic nod in papura, dar nici Paun nu reuseste acest lucru si ma cunoaste cel mai bine. Consiliul se termina curand. Asadar, se pare ca mi-am gasit de treaba mai mult in Pamantul de Mijloc si foarte putin dincolo de Portile Piramidei lucru care ma incanta. De altfel, stiu ca va trebui sa imi fac curaj sa intru in muntii dwarfilor unde nu m-am dus nici macar din curiozitate chiar si in momentul in care atat eu, cat si elfii am simtit miscare in interior. Totusi, nu am lasat deoparte vizitele in nord, nord-est si estul Pamantului de Mijloc, unde elfii mi-au povestit de raul care a salasuit acolo in vremuri de demult. Aici am intrat fara probleme si am descoperit ceea ce multi dintre cei de azi nu stiu, au preferat sa uite sau considera totul incheiat.
Dar ce stiu ei?

La fel ca in clipa in care am descoperit ca sunt diferita si am inceput sa descopar ma descopar si sa ma accept asa cum sunt, descifrand hieroglifa dupa hieroglifa, asa am descoperit cartile si cronicile elfilor, ceea ce s-a gasit la suprafata adus din minele dwarfilor.

Cert este ca, acest consiliu, bun sau rau, cum a fost, mi-a oferit niste raspunsuri si mi-a dat putere sa mer mai departe cu incredere, cercetand noi orizonturi. Multe incercari si lectii de viata mi se astern in viata din care va trebui sa invat si inca repede!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s