Ratiune si, deloc, simtire

Daca in postarea anterioara scriam despre ce-ar putea face niste pensionari pusi pe sotii, am avut parte si de o experienta destul de neplacuta cu un batranel care mi-a fost destul de apropiat in ultimii ani.

La un moment dat, insa, lucrurile au inceput sa se schimbe si din batranelul simpatic pe care il stiam toti, atat timp cat nu-l calcai pe bataturi si ziceai ca el in anumite privinte, a devenit un om care a inceput sa ne ingrijoreze si sa nu ne mai mearga prea bine nici cu intratul in gratii.

Din momentul in care a ajuns la a doua tentativa de a-si lua viata, ne-am dat seama ca e in stare de orice si ca s-ar putea ajunge si la lucruri care sa ne dea batai de cap si chiar grave, sansele cu presuletul sau cu zaharelul scazand mult. Si nu s-a oprit doar la atat.

In ceea ce ma priveste, am fost pusa in postura de-a alege intre a-mi pune capul lama sabiei si a impinge un om sa-si ia viata in conditiile in care deja mai incercase acest lucru in trecut.

In astfel de cazuri, nu am inima, nu am suflet, ci doar capul pe umeri cautand solutii cat mai rationale, desi nu toate solutiile sunt bune.

Am decis sa las sa-mi cada capul de pe umeri asumandu-mi si riscurile aferente facand o afirmatie grava care a lovit puternic. N-ar fi trebuit sa se intample, dar s-a intamplat. A fost o lectie dura de viata, dar a fost invatata.

Astazi, batranelul nu mai poate face rau nici lui, nici celor din jur, nu inainte de-a vorbi cu un preot, in rest, cauze naturale.  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s