Integrare


Vineri…nu stiu cand a trecut prima saptamana departe de casa.

Luni dimineata, pe la 9 eram la Consulatul Romaniei in New Jersey cu dosarele in brate acompaniate de Ted si Sable. Consulul, un omulet aproape de pesionare, cu ochi vioi si tare bine dispus, s-a bucurat enorm sa auda o limba romana curata, nestricata inca de vreun accent strain. S-a interesat daca ne-am acomodat cu fusul orar, daca avem conidtii bune la camin si cate altele de genul asta, apoi ii ia la rost pe Sable si Ted. Admirabila buna dispozitia a omului intr-o zi de luni cu o vreme la un pas de viscol si cand nici iarba nu creste. Ieri, cand ne-am dus sa ne ridicam dosarele si sa le ducem la scoala, moment in care i-am cunoscut si pe dl. Peter, directorul scolii, si dna Linda, adjuncta dansului, parea suferind si garbovit de povara anilor-a gasit totusi puterea sa ne zambeasca. Am aflat ulterior ca a fost a doua si ultima intalnire, caci ulcerul de care suferea l-a rapus dupa ani de chin. Rari sunt oamenii care au puterea de-a se cobori la mintea copiilor si de-a se face inteles.

Atat marti, miercuri, cat si azi m-am impartit intre sala de sport unde se tin preselectiile pentru echipele sportive si bibilioteca scolii. Extrem de amabila, bibliotecara sa m-aa lasat sa stau la sala de lectura chiar daca pana ieri nu eram eleva scolii, iar cu Nea Mike nici nu se mai pune problema sa nu ma lase sa-mi folosesc timpul cat mai cu folos pana incep orele. Am observat ca in afara de echipa de volei, restul echipelor si-au refacut efectivul, totusi, dl Peter se tine de cuvant si le lasa si in weekend. Fetele au inca moralul ridicat, sperand sa le apara si lor luminita de la capatul tunelului pana duminica seara, caci ideea Donnei Hart, antrenoarea lor, a fost aprobata-antrenamente de la 16 la 20, 2 saptamani acasa dupa terminarea scolii, 2 luni de cantonament si inca o saptamana sau doua acasa inainte de-a incepe noul an, desi aici e un pic discutabil, deoarece competitiile de anul acesta sunt cum sunt, incepand cu luna octombrie, insa se doreste participarea la Jocurile Sagune in primavara anului urmator si acolo elevii Colegiului International cu Program Sportiv „Andrei Saguna” din Bucuresti sunt cam as la toate. Asta asa se stie, iar Elena confirma. Sa te ia cu fiori pe sira spinarii si mai multe nu!

La putin timp dupa ce ne-am adunat de la masa de seara, Donna s-a ivit in pragul usii insotita de Elena si Sonia.

-Scopul si durata vizitei? ne spune zambind. In primul rand, am venit sa va dau orarele, toate ma aveti ca indrumatoare pana la sfarsitul scolii generale. Apoi, trebuie sa va spun ca v-am vazut toata saptamana in tribune. Din experienta mea de pana acum, mi-am putut da seama ca v-ar face cu ochiul sa va incercati norocul? Nu stiu ce va retine pe voi doua, li se adreseaza Elenei si Soniei, insa tu Nadia, am observat ca ai ochiul ager si reactii bune. In locul tau as incerca, oricat te-ai gandi ca ai putea fi prea scunda de inaltime si prea firava pentru a face fata unui astfel de sport. Aici vorbesc din experienta. Nu uitati ca mai aveti timp doar pana duminica seara, insa nimeni nu va obliga.

Sincera sa fiu, ma bate gandul sa incerc, asa ca ar fi bine sa nu mai pierd timp pretios din somnul care ma cam ocoleste si sa ma odihnesc. Cu toate acestea, nu ma pot opri din a ma gandi la ceea ce s-a petrecut in aceasta saptamana de liniste cum n-am avut niciodata pana acum. Si nu, nu-mi lipsesc certurile dintre ai mei sub nicio forma!

Din cate am vazut, mi-au fost aprobate ca materii de studiu engleza limba care nici nu s-ar fi pus problema sa-mi lipseasca din orar, franceza si germana nivel incepator, biologie, istorie antica si mitologie, chimie, matematica si fizica. Am observat ca am ore comune cu Martha, Flanny si Kathrine, colega de camera a Soniei. Dintre toate temele date de-a lungul saptamanii, obligatoriu este pentru luni, eseul „Cine sunt?”

-Donna este foarte desteapta, imi spune Rowena. Pe langa faptul ca ne este antrenoare, are o gramada de licente de libera practica. Cu ea facem istoria antica si mitologia, germana, fizica, geometria in spatiu si biologia. De asemenea, este un bun psiholog. Multi dintre elevii pe care i-a avut sub indrumare au ajuns departe in viata. Si mai  are un al saselea simt care te infioara, pur si simplu! Si-apoi, cum de v-a ochit in toata gramada aia de oameni? Anul asta tribunele au fost mai pline ca oricand. Ceva se intampla cu scoala asta, crede-ma! Am uitat sa te intreb daca te sperie povestile cu fantome-o intrebare afirmatie care ne facem sa radem pe amandoua.

Rowena pare sa perceapa inconstient anumite lucruri, cu toate astea, nu e cazul sa o intreb acum ceva in acest sens.

Ce as putea scrie in eseu? Nu am multe de spus, iar aceasta tema a fost data pe neasteptate, surprinzand pe toata lumea si fara a se mentiona cat de scurt sau lung sa fie. Probabil Donna isi da seama ca elevii ei se indreapta spre adolecenta vertiginos si fara cale de intoarcere, o perioada dificila in care fiecare incearca sa de defineasca fiind constient, mai mult sau mai putin, ca individul este unic intre oameni. Sunt constienta ca nu pot spune prea multe despre mine, afara doar de ceea ce se vede, iar engleza mea este cam jalnica. Ma intreb ce vor scrie Elena si Sonia.

Sambata…ma trezesc extrem de hotarata sa dau probele la volei, indiferent de rezultatul final. La fel de hotarate sunt si Elena si Sonia. Fata de zilele trecute, sala de sport este doar a voleibalistelor, care fac, mai intai un antrenament sub privirile agere ale Donnei si ale celor veniti in tribune sa le vada.

-Joaca binisor, spune ganditoare Elena. Daca isi gasesc si fetele lipsa si reusesc sa le aduca macar la nivelul asta pana la vacanta, s-ar putea sa se descurce prezentabil si la Jocuriile Sagune.

Afirmatia asta ma cam pune pe ganduri, in timp ce Sonia chitaie ca a reusit s-o incurajeze de i s-a zbarlit parul pe ceafa. Antrenamentul nu tine mai mult de 45 de minute. Pe fetele jucatoarelor se citeste o oarecare tristete-poate ca este ultimul antrenament pe care-l vor face ca echipa. Nu stiu de unde aceasta hotarare, insa chiar imi doresc sa trec de probe. Cum necum, intram ultimile in testari. Daca Elena si Sonia au avut parte de ceva usor si sunt testate de Flanny si Martha sub privirile agere ale Donnei, antrenorul, si Rowenei, capitanul echipei, in ceea ce ma priveste, Donna ia pozitie…si nu ma iarta. Imi testeaza reactiile, viteza, rezistenta…la un moment dat simt ca mi se taie suflul si nu-mi mai simt mainile. Nu stiu daca pe fata mi se citesc aceste trairi, insa am vointa de-a nu ceda, chiar daca la un moment dat simt ca ma lasa picioarele si mi se inmoaie genunchii. Nu stiu daca am ramas in picioare sau am cazut in genunchi cateva clipe pentru a ma ridica din nou…stiu doar ca la un moment dat, Donna spune clar ca preselctiile la volei s-au incheiat si echipa este completa. Realizez ca am fost acceptate in echipa toate trei in aplauzele tuturor celor prezenti in sala. De nicaieri, rasare Ted insotit de Mark, Chris, Sable si Steve, cu fetele zambitoare. Nici dl Peter nu se lasa mai prejos si ne felicita la randul lui. Inteleg ca Ted era inteles cu Donna si cu dl Peter sa ne lase sa dam testari la orice disciplina sportiva am fi vrut, ar fi fost prea devreme sa intram direct in pregatirea specifica wrestlingului, avand in vedere varsta si faptul ca nu suntem obisnuite cu efort fizic prea mare din start.

-Ted, pot sa ti-o fur 5 minute pe Nadia, intreaba Donna. Ma bucur ca ai decis sa dai probele sportive. As fi fost la fel de fericita cu oricare ramura sportiva ai fi ales-o. Cred ca Flanny ti-a dat temele pe saptamana pe care ai ratat-o la cursuri din moment ce bibliotecara, dna Jeanny, mi-a spus zilele trecute ca ai mai stat la sala de lectura. M-ar interesa, intr-adevar eseul „Cine sunt?”, insa mi-ar face placere daca ai putea sa-l combini cu ceva mitologie si elemente din istoria antica. Ia din panteonul egiptean, de exemplu, pe cine vrei tu. Vom vorbi despre asta saptamana viitoare. Si nu te teme de ceea ce esti, mai sunt si altii ca tine…

Cu afirmatia asta, care ma cam pune pe ganduri, ne intoarcem la grupuletul vesel care se bucura ca echipa de volei nu-si are zilele numarate si ca toate membrele echipei sunt de aceeasi varsta. Acum, slabe sanse sa se mai treaca prin asemenea emotii, la un pas de desfiintare.

Ne sunt prezentate componentele echipei: Rowena a fost unsa capitan de echipa, Flanny isi pastreaza locul la fileu, in timp ce Martha isi patreaza blocajele la fileu si postul de atacant. Surprinzator, Kathy si Lupana se transfera si ele la volei. Rezervele echipei, Victoria Adams, Olga Ghidus, Anna Doriath, Anai Loth-Lorien si Brianna Qualonde rasufla usurate si ele. Nu stiu de ce, insa am surprins la un moment dat o privire nu tocmai prietenoasa din partea Rowenei. Sper sa fi inteles ca nu-i vanez postul nici acum si nici in viitor, dupa ce voi mai prinde experienta pe teren. Donna reuseste s-o linisteasca de tot, intreband cine vrea postul de libero si pe cel de coordonator de joc intre cele vechi…ala eu, ala eu…nimeni. Asta nu o descurajeaza-si aici ii citesc gandul, anume va forma de la zero pe doua dintre noi pentru aceste posturi. Ma simt vizata.

-Mai poti? ma intreaba Martha in camera, cu putin timp inainte de-a ne duce la masa de pranz.

-Hmmm, deocamdata mi-e bine, in afara de faptul ca antebratele mele capata o culoare cam vinetie…nici acasa eram o fire prea linstita inainte de-a ma opera de apendicita in octombrie anul trecut. Am cam adunat energie in cele 2 luni cu interzis la efort fizic, iar azi am simtit ca am mai scapat de putina adrenalina.

Duminica…din nou la slujba, masa de pranz si in camere. Afara e soare, insa un ger de crapa pietrele. Ma intreb ce as putea scrie in tema data de Donna si unde sa gasesc ceva legat de Egiptul Antic cu biblioteca inchisa. Salvarea mea se dovedeste a fi Lupana. Pentru prima oara, cea mai temuta camera din tot caminul este plina.

-Nu ma asteptam sa faci asa o figura frumoasa, imi spune Martha. Eu una, chiar si inalta fiind, am dat de doua ori probele de admitere in echipa. Cu toate astea, pot spune ca ai o memorie excelenta si o indemanare de care nu m-am lovit nici acasa, in Texas, printre cowboys. Rowena, Donna a zis ca ne trebuie un libero si un coordonator. Pun pariu ca maine va dori sa auda propuneri din parte ta; te-ai gandit la cineva anume?

-Sincera sa fiu, cred ca pentru noi, cele vechi, care deja ne-am facut mana pe un anumit punct de joc, va fi greu sa ne respecializam pe unul din aceste posturi. Cred ca va lua la format pe voi trei, caci e mai usor si ne-ar fi si noua util. Nu de alta, dar nu-i bine sa stii si sa faci de toate, dar nimic cum trebuie. Din punctul meu de vedere, daca as fi in locul Donnei, asa as face si sa va spun sincer, pe tine, Nadia, te-as face fie libero, fie coordonator de echipa. Se pare ca te-a vazut bine agera si cu intuitie, insa mai e ceva care a facut-o pe Donna sa va primeasca in echipa si sa se gandeasca la libero si coordonator, fiind printre putinele echipe care nu avem asa ceva si uneori am fost in dificultate din acest motiv. Cat despre voi doua, Lupana si Kathy, nu cred ca veti avea probleme cu adaptarea la o alta ramura sportiva si cred ca am putea sa ne ajutam de cateva tehnici din handbal pe care sa le readaptam la volei. Ar fi ceva interesant si ne-ar putea ajuta in sistemul noutate si element-surpriza…

Rowena vorbeste ca un adevarat capitan de echipa. Discutia se intinde pana spre dupa-amaiza, cand afara incepe sa se intunece, moment in care fiecare o ia spre camera sa.

Kathy imi arunca o privire plina de inteles pe care nu reusesc s-o deslusesc pe loc. Stiu ca am pus o scoala intreaga pe jar si in camin nu pot scoate nasul din camera fara sa fiu asaltata din toate partile. Gina chiar ma sicaneaza spunandu-mi ca nici n-am venit bine si deja sunt super-vedeta, cu lamuriri de rigoare, printre care si faptul ca intotdeauna nou-venitii sunt vedete, dar ceea ce-am facut eu, le depaseste pe toate.

Sincera sa fiu, nu mi-a placut niciodata sa fiu in centrul atentiei, ci sa ma ascund intr-un con de umbra si sa urmaresc tumultul din ce in ce mai nebunesc al lumii in jurul meu. Nu stiu de ce, insa mereu reusesc sa intorc capete pe strada si-mi reusesc minuni de care nici eu nu ma simt capabila in anumite cazuri. Rowena se incumeta sa-mi spuna ca a cam racait-o invidia la un moment dat-pana si Lupana a recuoscut ca de cand este in acesta scoala nu a vazut prea multe minuni de genul asta si prea multe buturugi mici sa rastoarne prejudecati mari.

Bine, bine, lumea ma tot lauda pentru ce-am reusit sa fac in doar 30 de minute de tortura care mi s-au parut o eternitate, insa nu cred ca sportul imi va da bursa mai departe, caci aici am venit cu bursa de studiu, nu cu bursa sportiva si daca a fost doar ceva de moment? E normal ca nimic sa nu dureze o eternitate, insa daca voi avea parte de un drum bun spre varful performantei in sport si mi se va urca la cap? Si, pana la urma, ce urmareste Ted lasandu-ne sa ne integram in sportul de performanta la nivel de scoala? Am inteles ca forma fizica e bine sa ti-o cladesti incet si sigur, mai ales in cazul meu, in conditiile in care timp de 2 luni nu am avut voie sa fugaresc nici macar o musca…dar ar fi bine sa las asta si sa ma gandesc cum imi pot face tema, nu de alta, insa maine dimineata incep si eu orele si nu ma pot duce cu mana goala, aici nu e ca in Romania, nu-ti faci tema, tragi un chiul si ai grija doar la sedintele cu parintii. Aici, sistemul educational este diferit si la acest capitol. De obicei, cand copilul lipseste, indrumatorul sau directorul sunt anuntati in prealabil, asta daca se stie ca acest lucru este necesar la o anumita data sau daca este bolnav si este retinut la domiciliu. In schimb, daca se lipseste fara sa se anunte, indrumatorul sau directorul suna si intreaba de ce a absentat elevul in ziua respectiva. Eh, asta nu-mi permit si chiar daca uneori mergeam la ore fara teme facute, in special la mate, acum sunt nevoita sa ma vindec de n-am chef si sa am grija sa nu dau motive sa fiu trimisa fedeles acasa cu funda, caci stiu clar ca nu mai am unde ma duce.

Din nou, sincera sa fiu, nu m-as fi dorit sa intru in vizorul tutoror asa, oricat s-ar fi raspandit vestea ca si la a VI-a au aparut fete noi, dar asta este, sicane vor fi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s