Schimbare


Asa cum banuiam in luna august a anului trecut cand multe dintre componentele „Generatiei de Sacrificiu” ale echipei de volei au hotarat sa se retraga din viata competitionala, cele care au ramas la lot alaturi de cele nou venite la lotul mare mi-au dat ceva batai de cap, dar mi-au ridicat si mari semne de intebare: vor rezista? Se vor acomoda unele cu altele? Fetele nou venite vor face fata la cele ce se cere de la ele? Vor rezista la cerinte si la ceea ce au cladit inaintea lor cele carora le-au luat locul? Vor reusi sa mentina si sa duca mai departe totul?
O vreme am studiat cu atentie atmosfera, fetele, cum se leaga relatiile intre ele, mi-am studiat surorile mai mici.
Am lasat pe fiecare sa-si aleaga unde sta, cu cine se gospodareste fiecare avand partea sa de intimitate.
In ceea ma priveste, am ales sus, la mansarda si nu am avut preferinta cu cine si cum, ci am zis doar ca un coltisor al mansardei imi apartine, iar cine doreste, nou sau vechi, este binevenit. Nu am preferinte si nici nu am mancat pe nimeni. Stiam ca surorile mele mai mici vor avea nevoie de spatiul lor-la fel ca in sanul familiei dandu-le spatiul de care au nevoie, dar dandu-le de inteles ca le sunt alaturi in vremuri de bucurie, cat si in vremuri de restriste, dar nici nu le tin socoteala la cum isi petrec timpul liber, ce prieteni au, la ce ora se intorc, cand se baga la somn, dar atata timp cat imi vin la antrenament odihnite, la timp si vad atat randament, cat si rezultate in competitii, atunci nu au nicio treaba cu mine. De asemenea, ma intereseaza situatia scolara a fiecareia dintre ele caci nu poti fi parte a lotului CIPS „Andrei Saguna” daca nu esti eleva sau stundeta in cadrul Colegiului.
Si fetele, ale generatiei mele, care au considerat ca vor sa merga mai departe, au realizat ca nu mai pot trage si au renuntat un cate una.
Le-am inteles-sansa lor de a merge mai departe le-a fost oferita, insa performanta si sacrificiile ei sunt lucruri care cer anumite chichite cu care te nasti si le duci mai departe, ai talent si muncesti pe branci sau iti dai seama ca nu sunt pentru tine. Chiar daca ajungi sus de tot, la un moment dat, te opresti-nu mai poti sau altele sunt prioritatile.
Imi va veni si mie randul sa dau la o parte, sa las locul celor care vin din urma si sa las mostenirea noastra sa fie dusa mai departe.
Stiu ca Mila si Midori vor mai prinde inca o Olimpiada/Jocuri apoi se vor retrage, Flanny si Olga la fel,pe Christanna o simt deja la limita, mare parte a celor care au ramas alaturi de mine nu vor mai putea trage mai mult de 2020, apoi voi ramane doar cu o mana de oameni din generatia mea care imi vor fi alaturi in Pamantul de Mijloc, in timp ce de cealalta parte a Portii Sangerii, fetele care au venit acum la lot, vor trebui sa faca fata la ceea ce le vom lasa la final de drum.
Fetele care au renuntat sa mearga mai departe au fost inlocuite de jucatoare de la lotul de junioare deja.
Am facut o mica sedinta de lot si am zis destul de clar ca dintre senioare consacrate vor mai pleca pana la finele lui 2017. Nu cer marea cu sarea, dar cu cele din garda veche am reusit sa cream o a doua familie si ne-am invatat cu bune si rele. Ne-am sprijinit la nevoie, ne-am sustinut si am incercat sa ne lamurim problemele.
Ceea ce s-a vazut la suprafata a fost munca multa, intelegere si tot ceea ce am facut a fost munca in echipa. Si divergente au fost, am avut si perioade negre, dar am stiut care este scopul noatru si rezultatele s-au vazut.
Se stie ca in trecut am avut si perioade in care loturile mai tinere au fost scoase pe tusa, in timp ce echipele mari au fost lasate in vacanta pentru odihna.

Dupa un o clipa de liniste, fiecare s-a indreptat spre coltul sau. Am ramas cu gandurule mele. Trei dintre fetele vechi au cerut permisiune de reinroarcere la lot dupa o perioada indelungata de repaus pe seama accidentarilor. M-as fi asteptat sa se retraga, dar. si-au dorit sa mearga mai departe. Le respect dorinta si ma bucur ca imi sunt alaturi.
Am fost nevoita sa le impartasesc tuturora cateva mici secrete, dar reactiile au fost bune. Am hotarat totusi sa pastrez multe dintre cele ce au ramas nespuse doar pentru mine, caci intuitia rar m-a inselat vreodata. Va veni si vremea cand poate va trebui sa le spun sau nu, dar stiu ca atunci cand si coordantorii, tehnicienii si antrenorii pe care ii avem acum se vor retrage si ochii tuturor se vor indrepta spre micuta libero-coordonator care acum este in teren si care continua sa faca minuni inca de cand a atins mingea de volei. Stiu ca atunci va fi randul meu sa port turmei de grija, alaturi de Anna, Anai, Bria si Kathy. Fetele astea vor merge mai departe pana imi va veni si mie randul sa trec pe tusa. Flori Ruben si Dara Stefanescu ma vor urma si ele pe banca antrenorilor.
Simt acel moment inca de pe acum. Cat de departe este, nu imi pot da seama. Nici cat de aproape.
Simt bucuria Sandrei Odin, a Florentinei si a Darei de a se intoarce la lot. Simt incantarea celor noi care au prins lotul mare si semnele de intrebare ale celor vechi; din nou trebuie sa fac ceea cecam facut candva, cu 22 de ani in urma-am ridicat din praful dizolvarii o echipa aparent fara viitor. In 6 ani si-o idee am ajuns sus, in scurt timp de la reintoarcerea acasa, la Piramida Murgului Maicutei Moise, am facut acelasi lucru, dar aici munca mi-a fost mai usoara. Un adaos de munca, mi-a prins bine, trebusoare doar de mine stiute au ajuns si ele la buna final.
Acum, am pe cap doar munca cu echipa, trebusoarele bine stabilite la Casuta Centru, cele in incinta Piramidei, in Pamantul de Mijloc si cele cateva cursuri ca masterand la Colegiu.
Multa munca a fost ani de zile, acum sunt linistita si am timp sa respir. Cumva aceste cursuri pe care le urmez sunt obligatorii pentru mine-am tot evitat sa le fac, insa imi sunt necesare, iar ordinea lor am gandit-o bine. Pot spune ca ma bucura cum s-au asezat toate pe fagasul lor. Schimbarea fetelor o prevedeam, iar acum ca s-a produs, stiu ca mai am un ultim hop de trecut si atat.
Va fi de munca, generatiile vor trebui sa se acomodeze cu diferentele lor, iar asta va cere timp, rabdare si incredere reciproca. Cele mici stiu ce le asteapta, in timp ce cele mari, veteranele vor avea de furca putin, dar toate isi vor indrepta ochii si sufletul spre cea care stiu ca nu le va lasa in voia sortii asa cum in trecut a luptat ca totul sa nu se naruie si sa fie bine.
Am remarcat o schimbare interesanta cand Dasha, care inca nu se lasa dusa cu una cu doua de la lot, a ales sa isi faca ziua de nastere in Rohan, dar asta este o alta poveste.

Anunțuri

Un gând despre „Schimbare”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s