-Asadar te-ai hotărât sa scoți din nou nascucul în lume și sa stai ghimpe în coastele tuturor, conchide Misha în timp ce Măicuța Moise ma iscodeste cu coada ochiului.
-Nu cred ca am fost vreodată ghimpe în coasta nimănui atâta timp cât nu i-a bazait musca pe caciula și nu a calcat în strachini, zic. Acuma nush câți banuti o da taica sa afle iarăși ce gânduri am, însă am un singur cuvânt anume „inspectie”. Și ca sa nu fiu carcotasa pana în la capăt, am dat de veste ca trec în vizita. Nu mustaci Aharon, ca și Padocurile sunt pe lista și și cred ca știi și tu prea bine asta.
-Nu mustacesc, eu sunt pensionar și nu cred ca am de ce ma doare capul. Pe George ar trebui sa îl doară o idee.
-E adevărat ca George se ocupa de Padocuri, dar cine i-a dat recomandare și l-a lăsat cu toate cele?
-Ce îmi e și cu tine acum copil carcotas!
-Ghimpe în coaste ca întotdeauna, mai este vreun fir de par care nu a albit?
-Eu știu dacă ți-a scăpat vreunul?
Misha și Măicuța nu intervin, ci ne urmăresc în harjoana noastră și înțeleg legătura creata intre mine și cel mai mare dintre frați. Este un om foarte adaptabil și știe să se apropie de fiecare dintre noi. Știe sa creeze câte o legătura specială cu orice intre în contact și se pare ca a știut să se apropie de fiecare dintre cei mici, să se facă iubit de nepoti și să se înțeleagă de minune cu cumnatii.
-Asadar, faptul ca am stat cuminte în banca mea și mi-am văzut de antrenamente, doctorat, competitii, de lot și de feliuta mea, asta nu înseamnă ca m-am culcat pe o ureche și am închis amândoi ochii. Am ținut simturile atente și am fost mereu atenta în jur. Dacă sunt persoane care cred ca am hotărât să mă retrag dând mana libera și ca nu îmi mai pasa, ei bine o să aibă o surpriza în aceste zile. Cât de mari sau mici vor fi proportiile acestei vizite surpriza depinde de fiecare cum și-a asternut.
Discutia nu durează mult, caci sunt constienta ca m avut destul timp să mă odihnesc fără sa mai cad din picioare și am cam lenevit. Un ochi aruncat pe geam ma face să mă simt ca o mata mofturoasa ca trebuie sa scoată nasucul afara pe o vreme închisă, umeda și cam cetoasa din care se mai strecoara un pic de negura.
Îmi amintesc de vremurile în care am descoperit ce zace în mine de ma face așa de diferita de ceilalți. De vremurile în care mi-am întins aripile pe orice vreme în orice anotimp și nu am ținut cont prea mult ca m-am topit vara în slapi, ca o furtuna aparuta de nicăieri m-a udat pana la piele într-o clipa, ca a venit toamna cu vremea ei rece și umeda ori ca a trebuit sa înfrunt viscol sau ger de îngheață și sufletul din tine.
Acum, ca am trecut prin toate, ca am dus la bun sfârșit ceea ce aveam de făcut și mi-am văzut strict de ale mele, constat ca am devenit un pic cam lenesa și mofturoasa, însă știu ca îmi este greu pana ma urnesc din loc. De altfel, știu ca am avut mereu grija sa fiu atenta discret în aceasta perioada de odihna și sa nu intervin decât în perioadele cele mai critice. Știu ca voi avea de făcut o puricare buna intre cei cărora le-am acordat încredere și care au mers pe principul ca sunt mult prea ocupata cu schimbarile de la lot, cu doctoratul sau cu treburi în jurul Casutei Centru caci nu pot spune în gura mare celor încă mulți care-i treaba cu Poarta Sangerie. Iar cei care știu cum stau lucrurile de fapt, au mai adaugat în lista lucrurilor care ma țin ocupata și faptul ca am destul de mult de treaba și În Pământul de Mijloc destulă ca sa mai stau cu ochii pe ceea ce am dat ca teme pentru acasă. Ei bine, voi scoate la tabla pe mulți dintre ei și ii voi prinde cu mata-n sac și cu mare parte din teme nefacute. Nu-i bai, le voi face eu însă ii voi trimite cu funda pachet acasă și voi fi la fel ca înainte doar ca voi avea mai mult timp liber acum ca este pace și liniște peste tot cu mici excepții care nu prea ma privesc caci sunt trebusoare interne și nu prea ma amestec în astfel de cazuri. Sunt liniștită, atenta și odihnita iar în aceasta situație pot fi pentru unii muma iar pentru alții ciuma.
-Sor`meo, unde te duci așa hotărâtă?
-In inspectie, Dally!
-Pai?
-Vezi tu, am stat cumintica în coltul meu destul, spionand discret în liniște. Am dat știre ca urmează sa fac o vizita așa, mai mult sau mai puțin de curtozie, chit ca lumea vrea sau nu. Și n-a fost așa, din scurt, ci cu bătaie.
-Bietii oameni, ce i-o aștepta, aș zice ca în cel mai rău caz îmi pot imagina ce-i așteaptă.
-Lasa tu, Sonie, ca știi mai bine ce înseamnă sa mi se nazare și cred ca am lăsat destul timp pentru fiecare în parte. Am lăsat cu de la mine putere să se ocupe fiecare de patratelul sau, iar acum cred ca este timpul sa văd rezultatele.
-Atat cred ca pot zice-pentru unii ciuma, pentru alții muma. Și pentru prima categorie o să fie nasol rău, caci șanse știi sa dai unde este cazul, însă nu cred ca ai fost vreodată nedreapta cu cineva. Ai de gând să faci schimbari?
-Depinde de ceea ce găsesc și de fiecare în parte caci nu cred ca am cerut vreodată imposibilul marii cu sarea. Nu știu ce va fi și cum va fi, dar da, unii vor pleca de la noi. Evident ca nu îmi va fi ușor pentru ca va trebui sa trag o vreme pana voi găsi pe altcineva în locul celor trimiși acasă, însa la fel de bine cum ma cunoașteți, voi trage din nou pana voi cădea din picioare iarăși. Nu aveți grija, tot eu am rămas chiar dacă atâta timp am stat cumintica și mi-am văzut de treaba.
-Ma gândeam eu ca ai tu doar ale tale stiute.
-Uite cine s-a învățat cu mine repejor. Bravo, Tony!
-Zic sa nu te mai retinem? Vorba unbla repede, îmi zice Andrei și îmi arata un sms primit de câteva minute.
-Of, ce nebunie o să fie, caci și eu am primit tot felul de telefoane și mesaje de nu zic, intervine și Iosif.
-Asadar, am treaba, mustacesc și ma indrept spre ușa.
Pe drum spre Padocurile Vestice ma întâlnesc cu Oded, Ben și Aidan. Schimb doua vorbe și cu ei. Ben simte nelinistea din sufletul meu, însă nu insista cu întrebările. Oded este și el cu un ochi atent cu unul nelamurit de chipul ingandurat.
-Te supăra ceva anume?
-Nu în mod deosebit. Pana în noiembrie anul trecut se împiedica lumea de mine peste tot și când erau probleme sau mici belele, subsemnata avea mereu o rezolvare sau ii trasnea vreo idee la ceva nou. Acum, am hotărât sa las pe fiecare sa își facă treaba în felul lui, iar eu sa îmi văd de treaba la lotul de volei, sa îmi văd de doctoratul meu și de bucaticile mele de treaba fără a mai interveni decât în situatiile grave. Apoi, dacă am stat cumintica asta nu înseamnă ca n-am cascat ochi și urechi în stânga și în dreapta. Și, cel mai important pentru ai noștri și cei apropiați mie, nu am mai căzut din picioare de la oboseala, deci m-am odinhit, dar odihna mea a luat sfârșit și merg în inspectie. Nu cred ca am mai făcut asta pana în acest moment, însă știu ca voi avea de luat decizii unele dintre cele mai grele, iar unde este cazul voi da afara sau voi da a doua șansa. Mai devreme am stat de vorba cu Măicuța și Misha însă niciunul nu a chitait nimic.
-Nu se baga pentru ca ei sunt constienti ca tu știi mai bine treburile tale, au văzut cum le-ai oranduit și ce decizii sa iei în ce contexte, îmi spune Arnold apărut de nicăieri. În vremuri de demult și eu am fost în aceeași situație și dacă lasam responsabili ca sa îmi mai ușurez anumite treburi, la un moment dat ii verificam și deciziile pe care le luam erau doar ale mele și responsabilitatea mea. Te-am studit puțin și vreau sa știi ca noi vedem doar anumite lucruri, însă profunzimea doar tu o știi și dacă iei o decizie sau alta, tu știi mi bine. De altfel, cred ca este unul din motivele pentru care Misha și Măicuța Moise au hotărât sa te lase responsabila de întreaga lor munca și dacă ți-au luat-o o vreme de pe umeri este pentru ca au știut ca nu este momentul sa te incarce și mai mult, caci raul nu trecuse.
Dacă ți-au dat pe mana anumite particele este pentru ca nu pot sa facă ceea ce faci tu. Și da, sa știi ca mai verifica și ei munca ta, dar cred ca deja știi asta deja și nu trebuie sa îți mai spun
-Corect, au fost momente în care am fost scoasa la tabla ca le-a dat ceva cu virgula, mustacesc. Acum am și eu bucatelele mele și presupun ca prin asta au trecut și ei la un moment dat, totuși fiecare lucrează cu anumite tipologii de oameni și trebuie să se adapteze la ei și la contexte pentru a vedea întregul.
-Uite de ce ești cea pe care o apreciaza cel mai mult și în care au încredere. Noi am încercat sa intelegen ce se învârte în jurul nostru, însă mai avem pana ajungem din urma înțelepciunea celor în vârsta. Sa nu uit ca batranii noștri vor sa vii mai des pe la noi în vizita, îmi spune Oded. Știu ca la noi femeile nu fac prea multe, însă sa știi ca intre femei sunt destul intelepte și se tine cont de una sau de alta.
-Presupun ca ar trebui sa dau curs invitatiei. Respectul și politetea cer acest lucru. Acum mă duc în treburile mele. Ben, ai chef de un drum la Padocuri?
-Chiar ca nu prea ați petrecut timp mult împreuna. Du-te, nu fi timid. E unul din putinele momente în care poți petrece ceva vreme cu sora ta, ai văzut ce scumpa este la vedere și dacă începe sa taie și sa spânzure, atunci chiar ca nu prea o s-o vedem nici măcar o secunda la săptămâna., îl incurajeaza Oded.
-Aidan, vii diseară la Brandusa la un pahar de vorba? Oded, am și cu tine de recuperat.
-Las` ca vine ziua lui Andrei acusica.
-Nu cred ca am avut vreun chef așa, ca intre frați.
-Am văzut ca uneori o țineți dintr-una intr-alta.
-Suntem și noi încă tineri și nebuni și ne ma strangem pe ici pe colo, mai ales după ce s-au retras destui de la la loturile olimpice. Vin sa te iau?
-Nu prea aș refuza, zic, mustaceste Aidan.
Schimb priviri cu subinteles cu Oded și Arnold, dar știu ca Brandusa a întrebat de el, iar el se cam uita după ea. Vom vedea ce va fi și dacă se vor hotări să fie împreuna este treaba lor ce și cum în ce mod vor decurge lucrurile.
-Hiade, Ben, ca ma ia Whitestar la rost ca întârzii la plimbarea de seara!
Continui sa merg mai departe ingandurata, însă Ben are talentul să mă scoată din gânduri. Vorbim despre obiceiurile Medjailor ca sa știu la ce să mă aștept și ce comportament sa am. Pe drum ne mai lovim de fete cunoscute și mai schimbam doua vorbe. Știu ca vestea a circulat repede ca mica Nadia este în inspectie, dar la fel de bine se știe ca sunt o persoana destul de corecta și nimeni nu s-a plâns de mine pana acum mai ales dintre cei care au hotărât ca vor sa rămână pe mana mea și s-au rupt de Măicuța Moise și Misha.
-Nu reușesc sa trec de valul care te-a acoperit deloc, invaluindu-te în enigma,
-Nu-ti bate capul cu gândurile mele, Ben. Mai sunt încă multe sa le aflii, iar starea mea actuala de spirit este rezultatul unei munci asidue de foarte mulți ani. Este pentru prima oara când fac acest lucru: am dat fiecaruia de treaba și acum verific, chiar dacă am dat pe încredere. Pentru părinții noștri este ceva normal, dar la început au fost și ei în postura mea de acum. Nu se implica pentru ca deciziile pe care le voi luat în funcție de ceea ce voi găsi, vor fi doar ale mele și voi înfrunta eu și numai eu roadele a cele ce le decid. Am ales o mana de oameni și vreau sa văd ca nu am greșit. De fapt, îmi doresc sa nu fi greșit, însă a greși este ceva normal și te învața câte ceva. Important este sa nu persisti în aceeași greșeala la nesfârșit. Sunt om cu cine este om cu mine și cred ca ai văzut toate fetele mele de la fi buna și blânda pana la a taia în care vie și pune sare pe cea mai dureroasa rana. Și nu iert nimic.
-Asta așa este. Cred ca am văzut destule pana acuma și pot spune ca medjaii te urmăresc de multă vreme. Uneori am fost și eu cu cei bătrâni și am văzut ce fel de om ești și cam ce-ți poate pielea în diferite ipostaze și situații. Știi sa te faci iubita și respectata, dar și temuta. Rar am văzut așa ceva și încep sa înțeleg și să mă acomodez cu noua casa și noul mediu de viața. Te înțeleg și pe tine, dar ii înțeleg și pe cei care au de-a face cu tine și lucrurile sunt rezonabile și în echilibru.
Îl iau de mijloc și-l trag spre mine dandu-i un sărut pe obraz. Îl iau prin surprindere și se dezechilibreaza.
-Nu știam ca ești așa de împiedicat?! glumesc pe seama lui.
-Esti rea, surioara!
-Si asta e doar începutul, ii răspund strambandu-ma la el.
La padocuri îmi atrag atenția câțiva armasari elfi, însă George îmi face semn ca nu-i nimic cu care sa îmi bat capul așa ca îmi văd de drum spre coltisorul lui Whitestar care deja se agita de când am intrat pe ușa. Alături de el găsesc un musafir-armasarul pur sânge al lui Ben.
-Nu știu dacă a fost ideea lui Aharon sau a lui George, însă vaz ca pezevenghii ăștia doi s-au învățat unul cu celelalalt.
-Asa este, intervine George. S-au imprietenit după ce i-am scos o data sau de doua ori la plimbare. Colac peste pupaza, s-a învățat cu narav și Murgul Soniei și a luat și el coleg să-i țină de urât.
-Pe unde umbla sor`mea cu Murgul ei? Vaz ca nu-i?
-La plimbare cu Mark și fetele lui cele mici. Încă nu avem ponei pentru ele, așa ca unul cu una și celălalt cu cealaltă. Dar ce e lumea așa agitata?
-Ei bine, am hotărât sa încep sa inspectez lumea fie ca place fie ca nu ideea.
-Am auzit eu ceva, dar zic ca dacă oamenii își fac treaba n-au de ce să se teama. Nen`tu Gheo ce-o mai face ca rar îl mai vede omul la fata. Sta mai mult pe la Mejdai.
-Si tu acuma! Lasa omul sa respire ca este pensionar de fel și nu prea a văzut mulți pur sânge cât s-a ocupat de Padocuri. Strici tu repede plăcerea omului, of!
George mustaceste și știe ca deși venita cu un scop anume, deja am atenția în toate părțile și la la toate amanuntele de la ușa. Intre timp, Brandusa îmi spune ca ar vrea sa știe dacă am vorbit cu Aidan și dacă iar place să vină la un pahar de vorba. Ii răspund ca am zis omului dar încă nu știu dacă vine sau nu.
Observ ca redevin mama omida? Sau să fie Mother Goose? Nici eu nu mai știu, însă încep sa cred ca vechea Nadia începe sa își reintre în drepturi doar!
Umbre in Amurg 
Pingback: Muma sau ciuma? | Shadow at Dawn
Pingback: Muma sau ciuma? – Dawn of a Centuary